În câteva cuvinte
Compania de biotehnologie Colossal Biosciences a realizat un progres semnificativ în proiectul de "reînviere" a păsării Dodo, dispărute, cultivând cu succes celule germinative primordiale ale unei rude îndepărtate. Procesul de creare a hibrizilor "asemănători Dodo" este așteptat să dureze între cinci și șapte ani, dar întâmpină scepticism din partea unor oameni de știință. Munca vizează, de asemenea, sprijinirea speciilor de păsări amenințate în prezent.
Acum peste 300 de ani, legendara pasăre Dodo a dispărut de pe fața Pământului, însă știința modernă își propune să rescrie această poveste. Compania de biotehnologie Colossal Biosciences din Austin, SUA, a anunțat un progres semnificativ în eforturile sale de "reînviere" a Dodo. Această pasăre de aproximativ un metru înălțime, incapabilă să zboare, a trăit exclusiv pe insula Mauritius, în Oceanul Indian.
Ultimul succes constă în cultivarea cu succes a celulelor speciale de la porumbelul de stâncă — o rudă îndepărtată a Dodo. Aceste așa-numite celule germinative primordiale sunt precursorii ovulelor și spermatozoizilor. Acum, oamenii de știință intenționează să lucreze cu porumbeii Nicobar, cele mai apropiate rude vii ale Dodo, pentru a introduce caracteristici specifice Dodo în urmașii lor.
Potrivit cercetătorului-șef al Colossal Biosciences, Beth Shapiro, procesul de reînviere a speciilor de păsări este considerabil mai complex decât cel al mamiferelor. "Nu putem clona pur și simplu celulele, așa că trebuie să creăm \"mame\" și \"tați\" separat și apoi să-i încrucișăm pentru a obține ambele copii ale genei de modificat", explică Shapiro. Ea menționează că este un proces "destul de consumator de timp", care va dura cel puțin cinci până la șapte ani.
Shapiro subliniază că acest pas este crucial nu numai pentru proiectul Dodo, ci și pentru conservarea păsărilor în general. Personal, Dodo ocupă un loc special în inima ei, deoarece a fost prima specie cu care s-a ocupat ca doctorand în domeniul ADN-ului antic.
Cu toate acestea, nu toți experții împărtășesc optimismul. Scott MacDougall-Shackleton de la Western University din Ontario consideră că, deși ingineria genetică de introducere a genelor speciilor dispărute într-o specie existentă este impresionantă, este exagerat să se vorbească despre o "reînviere a speciilor". În opinia sa, pot exista doar hibrizi modificați genetic, nu copii exacte ale animalelor dispărute.
Geneticianul evoluționist Cock van Oosterhout de la University of East Anglia avertizează, de asemenea: "Tehnologia nu poate rezolva pe deplin criza biodiversității. Poate salva câteva specii, dar nu este un panaceu universal."
Colossal Biosciences clarifică faptul că scopul lor nu este de a aduce înapoi ceva genetic identic cu o specie dispărută, ci de a crea copii funcționale cu caracteristici cheie. Această muncă ar putea ajuta păsările pe cale de dispariție, cum ar fi porumbelul roz de Mauritius, prin întărirea rezistenței lor la boli.
