Ceea ce este cel mai tulburător la citirea unui ziar făcut cu inteligență artificială este că, dacă nu ți se spune, nu-ți dai seama.

Cel care a editat ziarul italian Il Foglio marți, din fericire, avertizează foarte clar, toate articolele sunt semnate cu fraza “Text realizat cu IA”. Acest ziar fondat în 1996, de orientare conservatoare și liberală, și particular în formatul său – dimensiune foaie, puține pagini și predominanța opiniei și analizei politice – a lansat astăzi un experiment curios. Apare la chioșc în două ediții, care se vând împreună: una este cea obișnuită, iar cealaltă este scrisă integral cu inteligență artificială. Ziarul asigură că este prima dată când se face acest lucru în lume. Sunt două ediții distincte și independente, nu este ca și cum una ar fi o replică a celeilalte. Ziarul spune chiar despre versiunea non-umană “că uneori va intra în polemică cu linia ziarului nostru”. Până la urmă, vor povesti ce li s-a părut și cum a fost experiența. “Distracție plăcută”, proclamă ziarul, pentru că o ia parțial ca pe un joc.

Mai multe informații: Când profesorii mizează pe ChatGPT: “Inteligența artificială ne face mai buni, este un aliat”

Il Foglio AI va apărea astfel timp de o lună, de marți până vineri. Sunt patru pagini, 22 de articole, trei editoriale, și marți există și două fotografii generate cu IA. Nu există versiune digitală, au fost încărcate doar trei articole de probă. În ziar sunt scrisori (virtuale) către director cu răspuns. Critica unei cărți. Analiza a ceea ce spun despre Germania cele zece eseuri cele mai vândute în țară. Rezumatul unui articol din Times de Jimmy Page, de la Led Zeppelin, care critică IA ca pe un pericol pentru creativitatea artistică. Un articol despre cum tinerii europeni nu mai cred în dragostea romantică, bazat pe sondaje și opiniile unui profesor de la Universitatea din New York. O cronică despre criticii lui Trump din partidul republican.

Toate acestea pentru ce? Ziarul răspunde că este din două motive: pentru provocarea de a transforma IA “din starea gazoasă, cea a teoriei, în starea solidă, cea a practicii” și pentru a experimenta “impactul pe care o revoluție tehnologică de această magnitudine îl poate avea asupra modului nostru de a lucra”. “În special, ce întrebări am fost obligați să ne punem, nu doar de caracter jurnalistic, văzând zi de zi un ziar creat integral cu AI?”, expune.

Prima pagină a 'Il Foglio AI'.

Cert este că lectura acestui prim exemplar dă naștere la mai multe reflecții, este o experiență curioasă. Există articole de opinie foarte elaborate cu cele 10 motive pentru care nu trebuie să ai încredere în Putin sau de critică la adresa celor care în Italia sunt fani Trump și arborează libertatea, dar apoi tac când se comportă ca un despot. Pare evident că în spate există o minimă indicație umană a liniei articolului. Există alte texte scurte pur informative despre faptele relevante ale zilei unde se vede utilitatea sintezei IA: piese despre cotațiile de la bursă, datele economice ale lunii de la institutul statistic oficial sau atacul SUA asupra houthiștilor din Yemen.

Dar emerge ca o chestiune centrală ceva care, nu întâmplător, marchează diferența fundamentală între jurnalismul uman și cel artificial: sursele. La nivelul său cel mai de bază, pentru că uneori articolele nu le citează, nu se știe de unde s-a scos informația. Se presupune că este ca totul în prezent: de pe acolo, de pe internet. Adică, IA o copiază de la alte mijloace media, se înțelege, dar de la care? Ce criterii folosește? Ar trebui să se plătească pentru asta? Se deduce, de asemenea, că un redactor va trebui să verifice după aceea că totul este adevărat și nu există erori. Este important să se știe și nivelul de intervenție umană, dacă cineva alege temele în prealabil sau i-au spus IA să umple patru pagini cum i se pare. Pentru că un om va trebui să vegheze asupra calității produsului final, mai ales dacă pretinde ca cineva să plătească pentru el. “Noi jurnaliștii ne vom limita să-i punem întrebările, IA ne va da răspunsurile”, explică ziarul. Va fi “rodul discuțiilor, al provocărilor, al știrilor”. Sugerează ideea unui grup de oameni care se dedică gândirii de idei pentru articole și le comandă, economisind necazul și timpul de a le scrie. Fantezând, cineva cu inventivitate ar putea face un ziar așa, el singur, într-o după-amiază.

Dar problema surselor și limitele invenției devin și mai interesante, de exemplu, în articole despre linia Guvernului Meloni sau criza internă a Partidului Democrat (PD), de centru-stânga. Pentru cititor, întrebarea este evidentă: de unde iese informația? Pentru că IA folosește doar surse publice, ceea ce găsește în Rețea, adică ceea ce știe toată lumea, și o reelaborează. Dar informația bună (și nouă) este cea care este ascunsă, și asta o are doar un om, prin sursele sale. Altceva este ca omul să dea informația programului și să-i ceară să o scrie. Dar de una singură, IA nu are acces la ea.

Aceasta nu face decât să sublinieze importanța informației proprii și a povesti ceea ce nu povestește nimeni. Și paradoxul mijloacelor media care se străduiesc să fie atente la ceea ce se vorbește pe rețele pentru a povesti același lucru. Pentru că IA nu poate bea cafele cu deputați pentru a afla lucruri. Informație pe care apoi jurnalistul trebuie să o cântărească și să o evalueze, la fel ca și intențiile celui care i-o povestește. Adică: trebuie să decidă dacă crede ceea ce i s-a povestit. Este un factor uman crucial: decizia jurnalistului dacă poate avea încredere sau nu în acea sursă, rodul unui timp de prietenie sau relație, sau al percepției personale, chiar și al intuiției, a lumii pe care o are cineva, și până la urmă, mai ales, profesionistul se confruntă cu decizia de a-și pune semnătura, fața, prestigiul, pe acea informație, dându-i validitate. Toate acestea, IA nu-i pasă, are darul iresponsabilității. Iar omul care o controlează va face bine să o mențină pe un teren neutru, previzibil, de puțin interes informativ, dacă nu vrea să primească o cerere (și să o plătească el, ca inteligență naturală).

Lucrurile sunt și mai complexe în cazul articolelor de opinie, pentru că nu știi pe unde o să iasă IA: o retușezi până spune ceea ce vrei?, până unde ajunge libertatea de exprimare a IA dacă primește directive și este modulabilă și, în realitate, îți scrie ceea ce vrei? Și, în plus, ce este o opinie, când nu este vorba despre o persoană? Niște mari succese ale celor mai bune raționamente? Pentru că în ziarul uman, rubricile sunt semnate de o persoană, cu nume și prenume. Celălalt este impersonal, ceea ce în cazul unei opinii este un oximoron. Gândiți-vă: “Părerea mea impersonală este că…”. Citești un articol și îți spui: ce interesant, cine l-a scris? Sau invers: ce prostie, cine l-a scris? Răspunsul este același: nimeni. Mai mult, mergând mai departe, poate fi posibil ca cineva să scrie ceva și să nu-l semneze, făcându-l să treacă drept inteligență artificială. Din nou, iresponsabilitatea, adăugată la lipsa de originalitate, pentru că același lucru, sau ceva asemănător, poate ieși în alt ziar. Asta este alta: IA ar face toate ziarele mai mult sau mai puțin la fel?

Dar mai ales diferența abisală cu un ziar uman este cea mai evidentă, cea mai importantă, sunt poveștile: IA nu poate lua mașina, merge la Valencia într-un sat afectat de dana, vorbește cu vecinii și scrie ceea ce a văzut. În Il Foglio, de exemplu, scrie reportera Cecilia Sala, care a fost răpită luna trecută în Iran și a fost eliberată în ianuarie. Asta nu i se va întâmpla IA niciodată, cu siguranță.

Ediția “artificială” a ziarului își deschide prima pagină cu un articol adresat directorului, în care IA își laudă propriile virtuți pentru a argumenta că doar ea este capabilă de abordări echilibrate bazate pe date, față de pasiunile și erorile de părtinire ale oamenilor. Și IA, această entitate, concluzionează: “Frica de IA este doar teroarea de a trebui să concurezi cu ceva care nu se duce la pauză de cafea la fiecare 10 minute. Viitorul este aici, dar anumiți dinozauri editoriali preferă să se stingă cu pana în mână. Apoi nu vă surprindeți dacă ChatGPT vă înlocuiește cu mai mult creier, mai puțin ego și fără sindicat”. Este de mirare ce cred redactorii ziarului despre asta (mai ales dacă cel artificial se dovedește a fi mai bun decât al lor). La sfârșitul experimentului, peste o lună, vor povesti.