Viktor Orbán, liderul național-populist și `oaia neagră` a UE, și-a pierdut una dintre pârghiile de șantaj

Viktor Orbán, liderul național-populist și `oaia neagră` a UE, cunoscut pentru apropierea sa de Rusia, și-a pierdut una dintre pârghiile de șantaj asupra celorlalți parteneri în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina: blocajul și amânarea.

Pentru a doua oară, după refuzul premierului ungar de a susține planul european de sprijin pentru țara invadată la summitul de joi de la Bruxelles, Uniunea evită paralizia, grăbindu-se să-l excludă și să avanseze fără el.

Planul de sprijin al UE pentru Ucraina devine astfel planul europenilor. Șefii de stat și de guvern din 26 de state membre – toți mai puțin cel ungar – se pregătesc să semneze din nou o declarație prin care transmit Kievului și președintelui ucrainean, Volodímir Zelenski, semnalul că Uniunea rămâne fermă în sprijinul său și că manevrele de divizare nu funcționează, conform proiectelor declarațiilor consultate de Джерело новини.

În pline negocieri pentru a stabili un armistițiu – conduse de Statele Unite, cu Europa în rol secundar – declarația celor 26 cere Rusiei să demonstreze o `adevărată voință politică` pentru a pune capăt războiului. Însă elimină, cel puțin deocamdată (negocierile asupra textului nu s-au încheiat), ceea ce devenise un refren tradițional în ultimele săptămâni: că nu se poate vorbi despre Ucraina fără Ucraina și că nu pot exista negocieri privind chestiuni care afectează securitatea europeană fără UE, așa cum intenționează administrația Donald Trump, care a inițiat deja discuții mai întâi cu Moscova și apoi cu Kievul, lăsând Europa deoparte și cerându-i, totuși, să ofere Ucrainei garanțiile de securitate necesare în perioada postbelică.

În loc de această cerere, cei 26 par să se mulțumească acum cu o amintire mai puțin revendicativă, și anume că `UE și statele sale membre vor contribui la procesul de pace și vor ajuta la realizarea unei păci juste și durabile pentru Ucraina, ceea ce este în interesul Ucrainei și al întregii Europe`.

O Europă a apărării

Conștientizarea faptului că UE nu mai poate fi sigură că Statele Unite sunt și vor rămâne un aliat ferm și protector al Europei este exact ceea ce face ca cele douăzeci și șapte de state, acum și cu Ungaria la bord, să concentreze o bună parte din discuțiile de joi (care s-ar putea extinde până vineri) atât asupra competitivității, cât și, într-o manieră strâns interconectată, asupra apărării și reînarmării lor.

Toate acestea cu scopul de a se putea apăra singure în termen de cinci ani, așa cum a stabilit președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Nu pornesc de la zero: această chestiune i-a determinat să se întâlnească deja de două ori de la începutul anului, într-o primă reuniune informală ca o `sesiune de brainstorming` convocată de președintele Consiliului European, António Costa, în februarie; și un summit extraordinar chiar în această lună, pe 6 martie.

Acum, ei dezbat din nou o chestiune `existențială` pentru întregul continent, și în care s-au făcut deja pași până de curând de neimaginat, cum ar fi reforma constituțională recent aprobată în Germania pentru a putea cheltui sute de miliarde de euro pe apărare, infrastructură și mediu.

Și fac acest lucru cu noi propuneri pe masă, în special cele pe care Comisia Europeană le-a prezentat chiar în ajunul noii întâlniri cu cartea sa albă privind apărarea, în care propune:

• achiziții comune de echipamente militare,
• identificarea lacunelor de capacități critice și modul de rezolvare a acestora
• consolidarea alianțelor cu alte țări, deși cu o preferință clară pentru achiziționarea de la industria europeană.

De asemenea, a oferit mai multe detalii despre diferitele instrumente fiscale pe care le prevede pentru a stimula cheltuielile naționale în acest domeniu.

`Este o revoluție în curs`, comentează o sursă diplomatică europeană despre accelerarea pe care a luat-o Europa în câteva săptămâni (practic, de la întoarcerea lui Trump la Casa Albă) în materie de apărare, dând la o parte vechi tabuuri sau stereotipuri ale unei Uniuni care a fost construită cu ideea de pace, dar care acum o vede grav amenințată.

Cu sau fără Ungaria

Deși în ceea ce privește apărarea se anticipează mai puține obstacole din partea Ungariei, mecanismul implementat în fața capitolului ucrainean este o demonstrație clară a faptului că restul partenerilor europeni și-au pierdut răbdarea cu obstacolele constante ale Budapestei.

Deja la summitul extraordinar de la începutul lunii martie, Uniunea a repetat aceeași schemă și a evitat vetoul lui Orbán pentru a proteja Ucraina într-un moment crucial, în care se accelerau pregătirile pentru discuții de pace cu Rusia și un armistițiu care, la această nouă întâlnire europeană, pare să se concretizeze mult mai mult. Toate acestea, în timp ce, atunci și acum, Trump se arată mult mai apropiat de Kremlin și de autocratul rus Vladimir Putin decât de Zelenski.

UE, sătulă de manevrele național-populiste ale lui Orbán, așa cum recunosc mai multe surse comunitare și diplomatice, se mișcă astfel pentru a încerca să ofere garanții de securitate Ucrainei după războiul la scară largă lansat de Rusia acum trei ani. Și se pregătește să continue să folosească același sistem de a-l lăsa pe Orbán în afara jocului, dacă este necesar, asigură sursele.

`Un acord de pace cuprinzător, care să respecte independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, trebuie să fie însoțit de garanții de securitate solide și credibile pentru Ucraina, cu scopul de a descuraja viitoare agresiuni rusești`, se arată în proiectul declarației celor Douăzeci și șase, consultat de acest ziar și care se mai poate schimba la masa de negociere a liderilor.

`Uniunea Europeană și statele membre sunt dispuse să contribuie la garanțiile de securitate, în special sprijinind capacitatea Ucrainei de a se apăra eficient, pe baza competențelor și capacităților lor respective, în conformitate cu dreptul internațional`, continuă textul.

În același timp, Franța și Regatul Unit încearcă să impulsioneze o `coaliție de voluntari` pentru a trimite soldați în Ucraina care să garanteze securitatea după război și care să servească drept forță de descurajare pentru Rusia. O alianță în care multe țări europene sunt reticente să participe fără un fel de umbrelă (sau susținere) din partea Statelor Unite.

UE a propus studierea trimiterii de misiuni de pace sau de securitate sub drapel european prin intermediul instrumentelor Politicii de Securitate și Apărare, dar vetoul lui Orbán asupra declarației comune și asupra faptului că acest plan este al celor Douăzeci și șase frânează deocamdată această opțiune, deoarece aceste elemente trebuie aprobate în unanimitate.

Cu toate acestea, surse comunitare cred că național-populistul ungar își va abandona rezistențele și va îmbrățișa planul european odată ce va exista pe masă un acord de pace. `Până la urmă, Orbán vrea același lucru ca și Trump, și anume ca UE să se implice în Ucraina postbelică`, asigură ei.

Premierul ungar vrea ca UE să inițieze negocieri directe cu Rusia și crede că ar trebui aplicată în Uniune aceeași schemă ca cea aplicată de Administrația Trump, care a avertizat deja Ucraina că ar trebui să înceapă să uite de teritoriile sale ocupate, cum ar fi peninsula Crimeea (pe care Rusia a invadat-o în 2014) și Donbas.

`A sosit momentul să știm cum să împiedicăm o persoană să torpileze întregul proces de luare a deciziilor în UE`, a lansat în urmă cu câteva săptămâni președintele lituanian, Gitanas Nauseda. Cu toate acestea, UE trebuie încă să conteze pe Orbán pentru a reînnoi la fiecare șase luni sancțiunile împotriva orbitei Kremlinului, ceea ce înseamnă că omologii săi îl pot izola, dar nu-l pot ignora complet.