Vladimir Lucic, căpitanul în vârstă de 35 de ani al echipei de baschet Bayern München, și-a demonstrat atașamentul față de club prin prelungirea contractului până în 2027. În prezent, sârbul se concentrează pe play-off-urile Bundesligii Germane de Baschet (BBL), unde echipa sa luptă pentru un loc în finală.

Cu zece zile înainte de a împlini 36 de ani, Lucic a dezvăluit secretele longevității sale în sport, afirmând că se simte ca la 27 de ani. El atribuie acest lucru genelor bune, somnului suficient și unei alimentații sănătoase, pregătită zilnic de soția sa pentru întreaga familie, care include trei fiice.

Lucic a subliniat că decizia de a rămâne la Bayern, în ciuda ofertelor avantajoase, inclusiv din Belgrad, nu a fost una financiară. "Câștig suficient. Nu este vorba despre bani", a declarat el. München a devenit casa lui, copiii săi s-au născut aici. De asemenea, clubul oferă condiții excelente, incluzând "cei mai buni medici din toată Europa", cărora le este foarte recunoscător. Ceea ce s-a construit la München alături de el în ultimii nouă ani este unic, iar "foamea de titluri" este încă uriașă.

Referitor la autocolantul "GOAT" (Greatest Of All Time - Cel mai mare din toate timpurile) de pe dulapul său din vestiar, Lucic a explicat zâmbind că a fost o glumă făcută de cineva din echipă, probabil după o accidentare la mână acum doi ani. "Asta numim 'glumă de vestiar'", râde el. "Dar zâmbesc în fiecare zi când o văd".

Căpitanul a recunoscut dezamăgirea ratării Cupei și a Final Four-ului EuroLeague în acest sezon, ceea ce face titlul de campion BBL și mai important. El a mărturisit că urăște să meargă în vacanță fără trofee și devine "insuportabil" când pierde. După înfrângerea din primul meci al semifinalei împotriva lui Heidelberg, a fost clar că trebuie să fie mult mai atenți și să se apere mai bine.

Întrebat despre posibilii adversari din finală (Ulm sau Würzburg), Lucic a răspuns că mai întâi trebuie să se califice ei înșiși în finală, ceea ce va fi destul de dificil. Urmărește meciurile celor două echipe și le consideră "adversari neplăcuți", anticipând o serie echilibrată.

Lucic și-a exprimat regretul pentru accidentarea colegului Elias Harris, care a ratat restul sezonului după o operație la genunchi. "Știu cum se simte acum. E atât de amar", a spus el, adăugând că echipa va lupta pentru titlu și pentru Harris. Aceasta este o parte a profesiei: când un jucător lipsește, altul trebuie să îi ia locul și, în cel mai bun caz, să "strălucească".

Despre anul petrecut sub conducerea antrenorului Gordon Herbert, Lucic, care a lucrat cu mulți antrenori de-a lungul carierei, a lăudat directitatea și claritatea acestuia. Cel mai important lucru pe care l-a învățat este valoarea muncii în echipă și abordarea psihologică a antrenorului, care l-a convins chiar și pe el de eficacitatea activităților de team-building. "Numai ca echipă putem rezista și avea succes. Asta văd și acasă", a mărturisit Lucic.

Și aici a venit cea mai surprinzătoare dezvăluire. Soția sa, Jovana, și-a sacrificat cariera pentru cea sportivă a lui, dedicându-și viața familiei și lui. Prin urmare, pentru Lucic este clar: "Când mă voi retrage (din carieră), voi fi mai întâi 'soț casnic' și ea va putea în sfârșit să își practice profesia de arhitectă. Acesta este minimul pe care îl pot face".