Acum cinci ani, clubul de fotbal Eintracht Frankfurt traversa o perioadă dificilă, pendulând periculos de aproape de zona retrogradării din Bundesliga germană. Cu toate acestea, sub conducerea antrenorului Adi Hütter, echipa a reușit să realizeze, aparent, imposibilul și să iasă din criză. Momentul cheie a fost prima victorie obținută după aproape patru luni – un 2-1 în deplasare împotriva lui Wolfsburg. Acest meci nu a adus doar puncte, ci a demonstrat și o renaștere a vechilor forțe ale echipei.

Fundașul Timmy Chandler sublinia atunci importanța nu doar a rezultatului, ci și a modului în care a fost obținut: „Am stat pe teren ca o echipă, am luptat împreună pentru fiecare metru, am lucrat foarte bine împreună împotriva mingii și am marcat la momentul potrivit. Sunt mândru de băieți”.

Adi Hütter numea acea victorie „o lovitură eliberatoare”, subliniind că a fost rezultatul unei prestații tactice, disciplinate și al unității echipei. Planul său „anti-retrogradare”, care a permis clubului să iasă din subsolul clasamentului, a început să funcționeze convingător chiar în meciul împotriva lui Wolfsburg.

Iată principalele „secrete de supraviețuire” ale lui Hütter:

Calmul: Antrenorul a urmat un plan pe termen lung, care s-a transformat dintr-o necesitate într-un concept anti-retrogradare. Chiar și în noua sa situație în clasament, a emanat gândire pozitivă și nu a schimbat nimic din acționism. Hütter remarca progresul echipei de la primul meci jucat fără spectatori.

Duritatea și experiența: Împotriva lui Wolfsburg, a preferat jucători mai experimentați, lăsându-i pe bancă pe tinerii apărători și mijlocași care au comis erori în jocurile precedente. Pe teren a intrat cea mai experimentată echipă a sezonului (vârstă medie de 28,7 ani). Hütter a explicat acest lucru prin necesitatea de a stabiliza defensiva după 11 goluri primite în trei meciuri. O mutare importantă a fost introducerea mijlocașului luptător Dominik Kohr, care a adus mai multă duritate.

Dispunerea de bază: Chiar dacă Hütter nu a considerat-o un motiv decisiv, revenirea la sistemul cu trei fundași centrali, cu experimentatul Hasebe în centru, a contribuit evident la compactitatea defensivă. Important era ca echipa să stăpânească ambele sisteme.

Curajul: După înfrângerile din start împotriva lui Gladbach și Bayern, Eintracht a arătat din nou forță, curaj și poftă de joc împotriva lui Freiburg și în meciul cu Wolfsburg. Impulsul ofensiv controlat a fost recompensat cu primul gol care a deschis scorul de pe 7 februarie.

Spiritul de echipă: Hütter a folosit aproape întregul lot în acel sezon, cu excepția a patru tineri. Cu cinci schimbări permise la acea vreme, a reușit să creeze încredere chiar și în rândul jucătorilor de rezervă. Hütter spunea că cel mai mult i-a plăcut faptul că fiecare jucător, indiferent dacă a început meciul sau a intrat de pe bancă, s-a pus în slujba echipei din primul până în ultimul minut.

Analiza psihologică: Meciul 3:3 împotriva lui Freiburg a fost, după propria sa mărturisire, „descompus” în fața echipei, dar a motivat jucătorii în special prin acțiunile reușite din acel meci: „Am avut pase bune, am jucat vertical, am găsit soluții bune”. Portarul Kevin Trapp confirma că echipa a discutat mult în timpul săptămânii și a spus clar ce pot îmbunătăți. De asemenea, Hütter avusese discuții individuale despre starea emoțională a jucătorilor în meciurile fără spectatori.

Explozia starurilor: Starurile lui Eintracht au reînceput să funcționeze: Daichi Kamada a marcat goluri importante în campionat, Kevin Trapp a avut o serie de parade salvatoare, iar Filip Kostic a demonstrat o performanță de luptător (cel mai bun la numărul de dueluri câștigate).

Amuleta norocoasă: De la meciul cu Freiburg, Hütter a început să poarte pe încheietura mâinii stângi o brățară a ultrașilor din Frankfurt. Se pare că a ajutat!

Era clar, însă, că măsurile sale trebuiau să continue să funcționeze. Hütter avertiza pe bună dreptate: „Suntem încă într-o zonă periculoasă”.