Sportivul care a făcut o pauză și acum vrea să reia activitatea

Sportivul care a făcut o pauză și acum vrea să reia activitatea este unul dintre cele mai comune cazuri în consultațiile doctorului Juan Enrique Puche, specialist în cadrul serviciului de Cardiologie al Spitalului Quirónsalud Málaga. "Vedem mulți pacienți cu vârste între 40 și 50 de ani care obișnuiau să joace fotbal sau să alerge și care, de exemplu, au făcut o pauză din cauza paternității și acum vor să revină. Și nu au încredere în răspunsul corpului lor", explică el.

Această neîncredere este o precauție întemeiată, continuă doctorul: "Începând cu vârsta de 40 de ani, este recomandat să se facă mai multe teste de bază pentru a evalua sănătatea inimii noastre înainte de a ne lansa într-o activitate sportivă intensă". Mai ales dacă sportivul este bărbat, specifică specialiștii, deoarece femeile, până la menopauză, sunt foarte protejate hormonal de acest tip de afecțiuni.

O spune din proprie experiență: este o situație din ce în ce mai comună. Într-un sondaj rapid printre rude și prieteni, este mai mult decât posibil ca, în era în care sportul a devenit, pentru mulți, un stil de viață, să întâlnim mai mulți sportivi amatori: alergători, triatleți, jucători de fotbal și tenis, practicanți de crossfit, cicliști... Și, de asemenea, pe vreun curajos care intenționează să treacă de la zero la sută. "De exemplu, cineva care vrea să facă un Ironman [un triatlon care combină înotul, ciclismul și alergarea]. De la anumite vârste trebuie să avem o anumită grijă. Pe lângă orice probă, mai ales, este recomandat să o luăm cu calm. Să începem încet și cu prudență", recomandă Puche.

Ce teste să facem și de ce?

Creșterea numărului de sportivi amatori este un fapt demonstrat. În anii optzeci, continuă Puche, doar 25% dintre spanioli făceau sport în mod regulat. În 2022, peste 50% dintre adulți îl practică, iar numărul celor legitimați depășește patru milioane. "Aproximativ 15% dintre consultațiile pe care le avem sunt persoane sportive care doresc să facă un control și să știe cum este sănătatea lor cardiacă, dacă pot înota sau face ciclism, de exemplu, în siguranță", detaliază el.

Aceste teste, intervine Miguel Orejas, specialist al unității de Cardiologie Sportivă a Spitalului Universitar Fundación Jiménez Díaz (Madrid), depind în mare măsură de vârsta de începere a sportului: "Nu este același lucru inima unui sportiv care a făcut sport toată viața cu cea a unuia care începe acum. Sportul trebuie să fie progresiv și, de la o anumită vârstă, pe care în general o putem situa în jurul vârstei de 40 de ani, este foarte recomandat să se facă un control cardiovascular înainte de a practica sport, pentru a-l repeta apoi sistematic".

Ce precauții trebuie să luăm dacă vom practica sport?

• Înainte de 40 de ani:
• Principalele boli de inimă la tineri sunt cardiopatii ereditare și anomalii coronariene congenitale.
• Pentru a le detecta și preveni, trebuie să se facă o anamneză, o examinare fizică și o electrocardiogramă în repaus.
• După 40 de ani:
• În această categorie de vârstă, 85%-90% dintre bolile cardiologice provin din afecțiuni coronariene.
• Înainte de a începe să practicați sport, este recomandat să faceți un control medical, numit pre-sportiv, care include anamneza, antecedentele, examinarea fizică, electrocardiograma, ecocardiografia și, în unele cazuri, când riscul cardiovascular este estimat a fi ridicat și intenția este de a practica sport cu intensitate moderată sau ridicată, o probă de efort.
• Specialiștii recomandă, de asemenea, controlul factorilor de risc cardiovascular, cum ar fi colesterolul, tensiunea arterială, fumatul, alimentația sau sedentarismul.

Scopul acestor controale cardiovasculare sau pre-sportive, explică Luis Serratosa, responsabilul unității de Medicină Sportivă a Olympia Quirónsalud (Madrid), este "prevenirea și evitarea infarcturilor, principala cauză de deces în societatea occidentală". Și adaugă: "Începând cu vârsta de 35-40 de ani, între 85% și 90% dintre afecțiunile cardiovasculare au cauze coronariene, cele care împiedică inima să primească sângele necesar, în general din cauza efectului colesterolului asupra arterelor".

Pentru a preveni aceste afecțiuni, pe lângă efectuarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace, de regulă, vor trebui evaluate antecedentele pacientului, alimentația, dacă este fumător sau dacă a avut vreun simptom, cum ar fi dureri în piept sau dificultăți de respirație, printre altele. "Cu toate acestea, elaborăm o evaluare a riscului cardiovascular. Și, în cazul oricărei suspiciuni, putem efectua teste suplimentare, cum ar fi o probă de efort maxim sau o tomografie computerizată a coronarelor, pentru a exclude orice pericol", adaugă Serratosa.

Cum se raportează sportul la riscul cardiac?

Conform Societății Spaniole de Cardiologie, "între 74% și 94% dintre decesele survenite în timpul practicării sportului se datorează cauzelor cardiovasculare, patologia de acest tip fiind cea mai frecventă cauză de moarte subită. În plus, incidența sa la persoanele care practică activitate sportivă intensă este mai mare decât la cele care nu o practică". Problema, pentru specialiști, este de a stabili cum se raportează exact practicarea sportului la afecțiunile cardiace. Experții consultați în acest reportaj explică faptul că exercițiul fizic de intensitate ridicată și prelungit provoacă o creștere tranzitorie a fluxului sanguin și a tensiunii arteriale, mai ales în cazul sportului aerob, cum ar fi maratoanele, ciclismul, triatloanele sau canotajul. Motorul cardiac, ca să spunem așa, accelerează și funcționează la turații mari pentru o perioadă lungă de timp. Această creștere a activității inimii, care este un mușchi care pompează sânge, favorizează apariția unor afecțiuni cardiace deja latente, cele derivate din factori de risc preexistenți, cum ar fi fumatul, colesterolul ridicat, hipertensiunea, obezitatea sau antecedentele familiale.

Așa se adaptează inima la exercițiul fizic

Când se face sport cu frecvență și intensitate, inima - care este "un mușchi cu un sistem electric", indică doctorul Serratosa - se adaptează în felul următor:

• Organul se mărește. Cresc și se întăresc pereții și cavitățile inimii, mai ales ventriculul stâng, ceea ce permite inimii să se contracte și să pompeze sânge cu mai multă eficiență. Scopul este ca să fie necesare mai puține bătăi pentru a atinge același debit cardiac și, prin urmare, aceeași performanță.
• Frecvența cardiacă încetinește. Această variație a vitezei bătăilor inimii face ca, atât în repaus, cât și în activitate, pulsațiile să fie mai scăzute. Prin urmare, pentru aceeași intensitate a exercițiului vom observa un puls mai scăzut.
• Crește eficiența sistemului cardiovascular în general. Cu același număr de bătăi ca o altă persoană care nu face sport, corpul va mobiliza mai mult oxigen.

Serratosa subliniază că, "atunci când ne gândim la sport și la insuficiența cardiacă, imaginea care ne vine tuturor în minte este cea a morții subite. Am văzut fotbaliști care se prăbușesc în direct și este ceea ce ne preocupă cel mai mult, dar adevărul este că sunt cazuri foarte puțin frecvente, deși trebuie să încercăm să le evităm". Doctorul subliniază că morțile subite nu sunt un produs direct al exercițiului fizic, deși sportul intens poate pune presiune pe sănătatea cardiacă. Și distinge cauzele acestor stopuri cardiace în funcție de categoria de vârstă. "La persoanele sub 35 de ani, moartea subită este asociată cu cardiopatii ereditare (boli care afectează mușchiul sau sistemul electric) și anomalii congenitale ale arterelor coronare". Pentru a detecta aceste boli, Serratosa recomandă un control de screening începând cu vârsta de 12 ani, cu o periodicitate bianuală, care să includă anamneza cu antecedente familiale și personale, examinarea fizică și electrocardiograma de repaus, un test pe care cluburile sportive îl fac de obicei pentru a exclude suflurile la tineri. La persoanele sub 35 de ani, moartea subită este asociată cu cardiopatii ereditare și anomalii congenitale ale arterelor coronare. La persoanele peste 35 de ani, în schimb, cauzele majoritare ale morții subite, la fel ca și în cazul generalității afecțiunilor cardiace din această categorie de vârstă, provin din boala coronariană aterosclerotică, obstrucția prin colesterol a anumitor artere. "În aceste cazuri ar trebui să facem un control de screening, să evaluăm istoricul personal și antecedentele și să facem o analiză de sânge. Și dacă detectăm un risc cardiovascular ridicat și se dorește practicarea sportului de intensitate moderată sau ridicată, este recomandabil să se facă o probă de efort maximă". Dacă și așa proba de efort este îndoielnică sau sugerează o boală coronariană, indică Serratosa, se va recurge atunci la "teste imagistice cu o putere diagnostică mai mare, cum ar fi tomografia computerizată a coronarelor".

Esențial: controlul factorilor de risc și practicarea sportului

Juan Enrique Puche explică faptul că, pe lângă efectuarea controalelor și testelor medicale relevante, ceea ce fiecare persoană sportivă (și nesportivă) trebuie să monitorizeze sunt factorii de risc cardiovascular. "Este un domeniu subevaluat. Tensiunea trebuie controlată, nu trebuie să te doară capul ca să fii hipertensiv; de asemenea, colesterolul care, așa cum am văzut, este principala cauză a bolii coronariene la vârste adulte și, prin urmare, a infarctului; fumatul, responsabil pentru 30% dintre infarcturi, sau obezitatea. În alte societăți se previne, nu se vindecă", revendică el.

Monitorizarea acestor factori este mai ușoară ca niciodată. "Pe lângă consultarea specialistului, avem dispozitive portabile pentru a măsura frecvența cardiacă și pulsațiile, de exemplu. Sau ceasuri inteligente care pot face o electrocardiogramă și pot indica bătăile pe minut. Sau benzi care se pun pe piept și monitorizează respirațiile pe minut", semnalează doctorul Orejas. "Toate acestea, pentru a facilita identificarea și detectarea tahicardiilor, aritmiilor, palpitațiilor... În cazul oricăruia dintre aceste simptome trebuie să mergeți la medic fără ezitare", continuă el.

Piatra de temelie a sănătății cardiovasculare, spune Puche, este chiar sportul, care formează un cerc virtuos: a-l putea practica fără risc este deja un simptom al unei bune sănătăți cardiovasculare, iar la rândul său practicarea sa va avea beneficii multiple și cumulative, cum ar fi "prevenirea obezității și a hipertensiunii, o mai mare eficiență a sistemului cardiovascular, reducerea inflamației și a stresului, și chiar arderea mai multor calorii în repaus", semnalează specialistul, care indică faptul că recomandarea generalizată este de a practica o jumătate de oră de sport aerobic timp de cinci zile pe săptămână și de a-l alterna cu două zile de exercițiu anaerobic. În încheiere, Puche oferă încă un detaliu despre importanța sportului pentru sănătate: "S-a demonstrat că pentru fiecare creștere de 1 ml/kg/min a consumului maxim de oxigen [ceva ce se obține prin exercițiu], mortalitatea se reduce între 10% și 15%. Dacă faci sport și crești acest consum maxim, reduci literalmente probabilitatea de a muri".