Lumea tenisului a fost martora unui moment emoționant la Paris. Legendarul tenismen spaniol Rafael Nadal (38 de ani) a avut parte de o ceremonie oficială de retragere din cariera profesionistă pe terenul Philippe Chatrier – un loc pe care el însuși îl numește „a doua casă” și „cel mai important teren” din viața sa.

Adio a avut loc pe legendarul stadion al complexului „Roland Garros” în cadrul turneului French Open, la aproximativ șase luni după retragerea efectivă a lui Nadal. Emoțiile l-au copleșit pe sportiv: Rafael și-a întrerupt de nenumărate ori discursul, cu greu putând să-și stăpânească lacrimile.

Terenul Philippe Chatrier, unde Nadal a ridicat de 14 ori trofeul de campion la Roland Garros, a explodat inițial în aplauze și urale de la mii de fani. Dar în scurt timp, tribunele și însuși „Regele Zgurii”, deținător a 22 de titluri de Grand Slam, nu și-au mai putut reține lacrimile. Nadal stătea pe teren în costum negru, ștergându-și ochii.

Peste 15.000 de spectatori au venit să-și exprime recunoștința față de idolul lor. Mulți purtau tricouri cu inscripția „Merci Rafa” (Mulțumesc, Rafa). În tribune, fanii au format din tricouri albe o inscripție gigantică „Rafa”, înconjurată de inimi, iar în partea opusă – „14 RG”, simbolizând cele 14 victorii ale sale la French Open.

În discursul său, Nadal a amintit cu căldură de principalii săi rivali din epocă: Andy Murray (38 de ani), Novak Djokovic (38 de ani) și, desigur, Roger Federer (43 de ani). Menționarea numelui lui Federer a stârnit un val special de aplauze în tribune.

Rafael Nadal le-a mulțumit familiei și prietenilor în engleză, franceză și spaniolă, subliniind unicitatea turneului „Roland Garros” și semnificația sa fundamentală pentru istoria tenisului.

Printre spectatori s-au aflat soția sa, Xisca Perelló (36 de ani), și fiul de doi ani, Rafael junior, precum și părinții sportivului. Și pentru ei au fost momente foarte emoționante. Micul Rafael junior a aplaudat entuziasmat în timpul discursului tatălui său.

O relație specială îl leagă pe Nadal de Paris și de complexul „Roland Garros”. El a amintit de statuia sa, instalată aici cu câțiva ani în urmă, menționând că este o mare onoare, datorită căreia se simte „încă un francez”.

În timpul ceremoniei, pe ecrane au fost difuzate momente marcante din cariera sa. Apoi, pe teren au intrat chiar rivalii pe care tocmai îi menționase: Murray, Djokovic și Federer. Îmbrățișările lor călduroase cu Nadal au stârnit din nou lacrimi, atât la Rafa, cât și la spectatori.

Tribunele au izbucnit într-un șuierat de ovații – Nadal a primit adio pe care, fără îndoială, îl merită. El a remarcat că, în ciuda marii rivalități, au rămas întotdeauna colegi onești și prieteni, s-au respectat reciproc și s-au motivat să devină mai buni în fiecare zi. „Prezența voastră aici este un semn că putem fi buni prieteni, chiar dacă am fost mari rivali”, a spus Nadal.

La finalul acestei seri de neuitat, Rafael Nadal a primit un „trofeu” simbolic al 15-lea la Roland Garros. În onoarea sa, amprenta piciorului său a fost imortalizată pe terenul central, pe care sportivul însuși a curățat-o simbolic cu o mătură. Alături, a stat din nou „14” – numărul care a devenit simbolul triumfurilor sale.

Lacrimile s-au amestecat cu zâmbetele. La sfârșitul ceremoniei, micul Rafael junior a fost predat tatălui de pe tribună. Copilul de doi ani a făcut cu mâna vesel către public, la fel ca tatăl său. Acesta a fost cel mai frumos final de carieră pe care și-l putea dori marele Rafael Nadal.

Mulțumesc, Rafa!