În câteva cuvinte
Într-un interviu din 2015, Rainer Widmayer, pe atunci antrenor secund la Hertha BSC, detaliază parcursul său profesional și personal. El subliniază importanța eticii muncii șvăbești („gena Porsche”), ambiția sa și legătura cu Hertha Berlin. Widmayer vorbește despre începuturile sale târzii în fotbalul profesionist, experiența sa alături de Felix Magath și admirația pentru Lucien Favre, exprimându-și dorința de a contribui la construirea unui proiect de succes la Hertha, similar cu cel de la Gladbach.
„Hertha acum 10 ani” este o serie în care BILD readuce la viață articole istorice. Citiți astăzi ce a mișcat Hertha BSC în anul 2015.
Textul „Secundul Herthei: ‚Port gena Porsche în mine‘” a apărut în BILD pe 27 martie 2015.
El este omul care îl înlocuiește pe Pal Dardai (39) timp de șapte zile. Deoarece antrenorul principal antrenează și echipa națională a Ungariei, asistentul său Rainer Widmayer (47) preia conducerea la Hertha.
Dar cum este, în privat, carismaticul antrenor secund șvab? Iată răspunsurile.
BILD: Conferința dumneavoastră de presă ca antrenor principal în decembrie 2011 este legendară, datorită accentului dumneavoastră șvabesc. De câte ori ați revăzut-o de atunci?
Widmayer: „O singură dată. Dar am fost întrebat des despre asta. Pentru mulți a fost amuzant, dar așa sunt eu, autentic.”
BILD: Ce înseamnă pentru dumneavoastră „acasă”?
Widmayer: „Există acasă și dorul de casă. Mă simt bine acasă. Dar am o profesie care nu funcționează întotdeauna local. În 2006 am decis să merg la Zürich pentru a face următorul pas. Dar inima mea a fost mereu și în Stuttgart, de unde provin. Acum însă sunt 100% în Berlin. Ard de nerăbdare pentru sarcina mea de a menține Hertha în ligă. Dar când sunt în avion spre Stuttgart, mă bucur și savurez momentul.”
BILD: Cum v-a modelat mentalitatea regiunii natale?
Widmayer: „La noi se spune: ‚Muncește, muncește, construiește o casă.‘ Așa gândesc oamenii de acolo. La Daimler și Porsche se muncește din greu pentru a rămâne competitivi. Port asta în mine. Și de la părinții mei. De aici vine ambiția mea de a face totul cât mai bine posibil.”
BILD: Cu ce trei cuvinte v-ați descrie?
Widmayer: „Ambițios, determinat, înfometat de succes.”
BILD: Vă este greu să vă deconectați?
Widmayer: „Da, absolut. Cel mai bine reușesc alergând. Sunt foarte superstițios în privința asta. Dacă am alergat pe o anumită rută și apoi am câștigat, trebuie să alerg din nou pe acolo.”
BILD: Când nu vă gândiți la fotbal?
Widmayer: „Rar. Când sunt cu familia mea. Atunci apar și alte subiecte.”
BILD: Dar și fiii dumneavoastră joacă fotbal...
Widmayer: „Am ajutat și ca antrenor la TSV Eltingen. La U19, unde joacă fiul meu mai mare, și la cel mic, când nu aveau niciun punct. Copiii nu au înțeles la început, când am plecat în februarie. Soția mea le-a spus apoi că Rainer este în Berlin. Sâmbătă, toți s-au mirat că brusc stăteam pe bancă la Mainz pentru Hertha.”
BILD: Hobby-urile dumneavoastră?
Widmayer: „Îmi place să merg cu bicicleta. Golful nu e pentru mine. Durează prea mult. Când apare ceva și telefonul e închis. Asta e prea riscant pentru mine.”
BILD: Viciile dumneavoastră?
Widmayer: „Ciocolata, o felie bună de prăjitură și cafeaua.”
BILD: Bere sau vin?
Widmayer: „Bere, dar fără alcool. Nu mai beau alcool de doi ani. La berea de grâu fără alcool nici nu observi diferența și nu ești obosit a doua zi.”
BILD: Când ridicați tonul?
Widmayer: „Când cineva minte! Pot renunța ușor la acea persoană.”
BILD: Puteți renunța la telefonul mobil?
Widmayer: „Nu vorbesc la telefon mai mult decât alții. Dar verific des aplicațiile de fotbal să văd ce e nou.”
BILD: Ce părere aveți despre rețelele sociale?
Widmayer: „Nu am nevoie de Twitter și Facebook. Sunt de modă veche în privința asta. Și înainte se putea trăi fără ele.”
BILD: I-ați cam lăsat fără suflare pe profesioniști în timpul săptămânii. Apropo, vă place Helene Fischer?
Widmayer: „Da, îmi place muzica șlagăr în general, de exemplu Helene Fischer sau Andrea Berg. Pentru mine este relaxare. Poate mulți spun: Are o problemă! Dar îmi asum asta. Copiii mei vor adesea să asculte muzica lor în mașină. Dar când conduc eu, eu decid ce se ascultă.”
BILD: Bună remarcă. Care a fost prima dumneavoastră mașină?
Widmayer: „Un VW Jetta, pe care l-am cumpărat din primul salariu. Mașinile sunt importante, sunt distractive, dar nu trebuie să fie prea importante. Nu am nevoie de trei.”
BILD: Unde vă place să călătoriți?
Widmayer: „La munte, la schi. Mergem de obicei în Montafon. Pentru Elveția, ca șvab, nu am bani...” (râde)
BILD: Pe ce vă place să cheltuiți bani?
Widmayer: „Dacă sunt convins de ceva. Indiferent de domeniu. Atunci merită.”
BILD: Ce ați lua cu dumneavoastră pe o insulă pustie?
Widmayer: „Familia mea, câinele nostru. Și poate o minge.”
BILD: De ce ați jucat doar 19 meciuri în Zweite Bundesliga ca profesionist?
Widmayer: „Nu am renunțat niciodată, știam că voi reuși la un moment dat, chiar dacă aveam deja 31 de ani. În schimb, perioada la Ulm a fost excepțională. Mă marchează și astăzi. Acolo totul era despre echipă. Fiecare mergea prin foc pentru celălalt și chiar mai departe. Acesta este și obiectivul meu la Hertha.”
BILD: Cum ați ajuns în antrenorat?
Widmayer: „Felix Magath mi-a deschis ușa în 2001. A fost foarte direct, m-a întrebat dacă pot începe luna următoare. Lucram atunci la Daimler. De 19 ani, eram mecanic de testare în dezvoltare, am învățat meseria de lăcătuș mecanic. M-am gândit: ‚Cum să ies eu de aici acum?‘ Dar Magath nu mi-a lăsat de ales și a spus că trebuie să fac asta cu normă întreagă. Așa am devenit antrenor secund la echipa a doua a VfB.”
BILD: Mai țineți legătura?
Widmayer: „Nu, dar probabil nu mi-ar închide telefonul...” (râde)
BILD: Cât de mare este dorința de a deveni antrenor principal?
Widmayer: „Sunt antrenor secund aici acum, pe asta mă concentrez. Mulți ar vrea să facă schimb cu mine. De aceea nu fac schimb…” (râde)
BILD: Mai aveți câțiva ani înainte...
Widmayer: „Am început târziu ca jucător, de ce nu ar fi la fel și ca antrenor? Dar nu la Hertha! Aici sunt antrenor asistent și trăiesc pentru asta.”
BILD: V-ați schimbat față de prima perioadă petrecută în Berlin?
Widmayer: „Da, îmi iau câte o pauză din când în când, privesc lucrurile din exterior. Dar asta nu înseamnă că lucrez mai puțin meticulos.”
BILD: Ați fost în afara fotbalului mare timp de doi ani și jumătate. Ați devenit neliniștit la un moment dat?
Widmayer: „Nu. Am devenit neliniștit abia când a venit primul telefon din Berlin. M-am gândit: Ce vor acum de la mine? Poate întreabă de un antrenor pe care îl cunosc.”
BILD: Dar Hertha vă dorea pe dumneavoastră. Nu a fost o opțiune să mergeți cu Markus Babbel la Lucerna?
Widmayer: „Inițial s-a spus că nu are voie să aducă un antrenor secund. Dar mai târziu m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să vin. Dar eram în discuții cu VfB, l-am refuzat.”
BILD: Trebuia să deveniți scouter...
Widmayer: „Da, atunci aș fi fost din nou în branșă. Dar nu este meseria mea. Aș lua munca unor oameni care au mult mai multă experiență în asta.”
BILD: V-ați înregistrat ca șomer în acea perioadă?
Widmayer: „Trebuie – din cauza asigurării de pensie. Am folosit timpul pentru a mă perfecționa la alte cluburi. Și pentru a fi în formă când va începe din nou.”
BILD: Aveți un model ca antrenor?
Widmayer (zâmbește): „Da, dar mai bine nu spun acum. O să am probleme, pentru că a mai fost și el pe aici…”
BILD: Lucien Favre?
Widmayer: „Da. L-am văzut mai demult în Elveția. Pur și simplu impresionant la ce detalii era atent.”
BILD: Există un club după care vă orientați?
Widmayer: „De ce nu am putea construi și noi ceva aici la Hertha, așa cum a reușit Gladbach? Acum câțiva ani erau aproape de retrogradare, s-au salvat abia la baraj. Nu trebuie să ajungem noi acolo. Dar de ce nu am putea urma împreună un drum similar aici?”
