Președintele El Salvador, Nayib Bukele, s-a bucurat din nou pe rețelele de socializare de prizonierii din închisorile sale.

Dar de data aceasta nu erau salvadorieni și nici nu fuseseră arestați de guvernul său. Erau, în majoritate, de naționalitate venezueleană; în mare parte, potrivit Statelor Unite, legați de organizația criminală Tren de Aragua și fuseseră deportați de administrația Trumpistă în cadrul acordului semnat cu Bukele pentru a primi străini arestați.

Imaginile difuzate de președinția salvadoriană repetă formatul altor ocazii. Prizonierii, încătușați și forțați să-și plece capul, sunt duși cu mare aparat și cu arma la vedere de pe aeroport la închisoare.

Acolo li se pune o uniformă de lenjerie albă și li se rade părul în fața camerelor de televiziune. Scopul este de a se lăuda cu puterea represivă a statului și de a umili deținuții.

Acest spectacol, demn de cele mai rele dictaturi, este acum finanțat și sponsorizat de SUA.

Acordul și Legea de urgență

Donald Trump a ordonat deportarea a sute de presupuși membri ai bandei venezuelene, recurgând la o lege de urgență din secolul al XVIII-lea împotriva „dușmanilor străini” și folosită doar de două ori în timp de război.

Ultima dată când a fost aplicată a fost pentru a interna americani de origine japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un capitol proeminent printre rușinile țării.

A făcut-o și împotriva criteriilor unui judecător federal, care afirmă că Guvernul nu a justificat suficient condițiile pentru a aplica legea și a dat Executivului un ultimatum care expiră marți. Situația pune Administrația în fața unei posibile sfidări flagrante a justiției, un fapt care nu este mai puțin îngrijorător pentru că este așteptat.

Bukele însuși a râs de actul judecătorului: „Oups, prea târziu”, a scris el pe rețelele sale.

Mesajul Casei Albe

Mesajul Casei Albe este clar. Sub pretextul controlului imigrației ilegale, caută să monteze un spectacol de duritate care este de fapt o simplă cruzime, atât pentru bucuria bazelor trumpiste, cât și pentru a induce panică în rândul migranților rezidenți, atât în ​​situație regulată, cât și neregulată.

Nimic nu este neașteptat.

Trump se măsoară ca lider nu cu alți președinți, ci cu autocrați care fac din violența împotriva cetățenilor un spectacol.

Și, spre deosebire de primul său mandat, este înconjurat de lingușitori.

Complicitatea și Pericolul

Noutatea este complicitatea aspiranților la dictator precum Bukele și voința lui Trump de a se comporta ca ei, supunând legile voinței lor.

Ceea ce este cu adevărat periculos este exemplul dat de Statele Unite democrațiilor lumii prin dezumanizarea oamenilor pe care Guvernul îi etichetează drept dușmani.

Propria istorie americană dă mărturie despre consecințele tragice ale considerării grupurilor de populație ca fiind nedemne de a avea drepturi fundamentale.