În câteva cuvinte
Tinerii din Serbia se ridică împotriva corupției și a guvernării, cerând o schimbare profundă a sistemului politic. Mobilizarea, care a început cu proteste spontane, a crescut în amploare, cu speranța de a schimba viitorul țării, în ciuda presiunilor politice.
Studenții sârbi, aflați de patru luni în proteste împotriva corupției și neglijenței guvernării, au trezit o țară obsedată de fatalism. Aceștia contestă chiar reflecția lui Ivo Andric, laureat Nobel, asupra „sclaviei durabile” care deformează un popor.
Mobilizarea, fără precedent în Balcani, a pornit de la prăbușirea unei stații de tren în Novi Sad, care a ucis 15 oameni. Cauzele profunde merg mai departe, din perioada lui Slobodan Milosevic, care a marcat Serbia ca principalul agresor al războaielor din fosta Iugoslavie. Zoran Djindjic, singurul democrat autentic, a fost asasinat în 2003. Se teme că Vucic folosește aceiași oameni sau succesorii lor pentru a înfrunta protestele.
Observatorii se întreabă de ce Europa închide ochii, posibil pentru exploatarea resurselor precum litiul, în acordul recent cu Bruxelles. Jurnalistul croat Tomislav Kukec scrie că tinerii nu se revoltă doar împotriva lui Vucic, ci împotriva sistemului.
După patru luni de rezistență pașnică, studenții au depășit diviziunea dintre rural și urban, atrăgând sprijin popular. Regimul nu-și asumă responsabilitatea, iar exemplul stației căzute ilustrează neglijenta. Manifestanții cer un viitor fără naționalism, violență și corupție institutionalizată.
Aleksandar Vucic controlează țara de peste 12 ani, dar nu poate opri protestele, precum în era Tito. Tinerii, crescuți într-o tranziție controversată, privesc spre viitor.
Evenimentele din Serbia pot inspira, demonstrând că societatea civilă poate înfrunta corupția, violența și represiunea prin solidaritate. Rezultatul rămâne incert.
