Gunnar Schupelius – Supărările mele - De ce este comemorată luarea de ostatici în Bebelplatz

Gunnar Schupelius – Supărările mele - De ce este comemorată luarea de ostatici în Bebelplatz

În câteva cuvinte

Un memorial în Bebelplatz comemorează victimele terorii Hamas, atrăgând atenția asupra ostaticilor încă reținuți și a situației conflictului israeliano-palestinian. Articolul subliniază dificultățile cu care se confruntă Israelul și criticile la adresa modului în care este gestionat conflictul.


Berlin – Comemorare a atrocităților Hamas în Bebelplatz

Berlin – Marți și până pe 30 mai, în Bebelplatz, lângă Opera de Stat, este comemorată cruzimea teroriștilor palestinieni Hamas din Fâșia Gaza. Aceștia țin încă 59 de ostatici în captivitate după atacul asupra Israelului din 7 octombrie 2023, care sunt torturați în mod regulat, cum ar fi pianistul germano-israelian Alon Ohel, în vârstă de 22 de ani.

Co-prizonieri care au fost eliberați relatează că acesta trebuie să stea într-un tunel întunecat, pe jumătate înfometat și legat cu un lanț de picioare. El a fost răpit de la Festivalul de Muzică Nova pe 7 octombrie 2023 și a fost grav rănit de schije, fiind orb la un ochi. Mama sa, Idit Ohel, va vorbi astăzi în Bebelplatz.

Acolo pot fi văzute 59 de scaune goale cu portretele celor răpiți, cărțile arse ale unui ostatic ucis, un pian galben în onoarea lui Alon Ohel și filme cu mărturii.

Acest memorial de 30 de zile din Bebelplatz este finanțat din fonduri private, sub conducerea germano-israeliencei Melody Sucharewicz și cu sprijinul Fundației For-Yarden, al Fundației Konrad Adenauer și al Societății Germano-Israeliene.

În Berlin, dușmanii Israelului domină

Toți luptă împotriva uitării. Evreii au suferit cel mai mare masacru din 7 octombrie 2023, de la al Doilea Război Mondial. Lumea și-a întors fața. În Berlin, dușmanii Israelului domină imaginea, însoțiți de susținătorii teroriștilor Hamas, ucigașilor și torționarilor. Aceștia străbat străzile și cer distrugerea Israelului. Asaltează Universitatea Humboldt și distrug mobilierul din sala de curs. Cu greu se mai ridică vreo voce împotriva acestui lucru. Oamenii s-au obișnuit cu asta.

În rândul populației arabe și turce din Berlin, este la modă să porți un pandantiv sub forma unei hărți pe care Israelul a dispărut. Partidul de Stânga a exploatat imaginea dușmănoasă a Israelului în campania electorală, candidatul principal Ferat Koçak a câștigat mandatul direct cu ostilitatea sa față de statul evreu și a intrat în Bundestag.

Partidul nu reușește să se delimiteze de grupurile care doresc să distrugă Israelul.

Imamul Sharjil Khalid nu menționează atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie.

Majoritatea tace. De exemplu, cel mai puternic om din SPD Berlin, Raed Saleh, care este el însuși de origine palestiniană. Și apoi sunt mulți care arată cu degetul spre guvernul de la Ierusalim și descriu războiul Israelului împotriva Hamas drept cea mai mare crimă.

Israelul trebuie să lupte pe patru fronturi

Se poate discuta dacă războiul este purtat corect în această formă, sau prea dur, partidele din Israel se ceartă și pe această temă. Cert este, însă, că Israelul a fost bombardat timp de 18 ani cu zeci de mii de rachete de către Hamas din Fâșia Gaza, fără a fi atacat el însuși. Apoi, gruparea teroristă a invadat sudul țării și a masacrat populația civilă.

Cert este că statul Israel, cu spatele la zid – sau mai bine zis: la mare – luptă pe patru fronturi împotriva grupărilor teroriste palestiniene, libaneze și yemenite, care sunt înarmate militar de Iran și nu doresc în mod expres pace, ci război. Acest lucru l-au scris în programul lor.

Comparativ cu această amenințare zilnică mortală, reacția armatei israeliene este încă cea mai civilizată care se poate imagina.

Are Gunnar Schupelius dreptate? Scrieți la:

Read in other languages

Про автора

Nicoleta este un jurnalist specializat în probleme sociale și drepturile omului. Reportajele ei se remarcă prin empatie, înțelegerea profundă a problemelor grupurilor vulnerabile și abilitatea de a atrage atenția societății asupra problemelor importante. Ea lucrează adesea în zone de conflict, relatând evenimentele din prima linie.