Pe dealurile din jurul portului Nuuk

Zeci de case colorate mici, construite din lemn și cu acoperișurile acoperite de zăpadă, domină peisajul. Una dintre ele, roșie și minusculă, găzduiește sediul diplomatic cel mai nordic al Statelor Unite.

Inaugurat în 2020, spre sfârșitul primului mandat al lui Donald Trump la Casa Albă, consulatul puterii nord-americane din capitala Groenlandei reflectă interesul reînnoit al Washingtonului pentru gigantica insulă arctică, cea mai mare de pe planetă, cu doar 57.000 de locuitori și cu o valoare geo-strategică enormă. SUA au deja o bază militară în Groenlanda, dar aspiră să-și sporească prezența pentru a contracara influența Rusiei și a Chinei în regiune.

În ultimele luni

Groenlanda – unul dintre cele mai îndepărtate și virgine locuri de pe planetă – a atras atenția întregii lumi. Amenințările constante ale lui Trump de a anexa acest teritoriu autonom al regatului Danemarcei la SUA au generat teamă la Copenhaga și printre populația groenlandeză.

Președintele american, care a ridicat deja în 2019 posibilitatea de a cumpăra insula de la Danemarca, aliatul său din NATO, insistă că “proprietatea și controlul” Groenlandei sunt “o necesitate absolută” pentru Washington.

În timp ce Groenlanda se încălzește

Danemarca încearcă să stingă focul, căutând sprijin printre aliații săi europeni și anunțând o investiție de mai multe miliarde pentru a spori în următorii ani capacitățile defensive – neglijate timp de zeci de ani – ale imensei insule înghețate.

Interesul SUA de a încorpora în teritoriul său Groenlanda – cu o dimensiune comparabilă cu suma Franței, Spaniei, Italiei, Germaniei și Regatului Unit – nu este nou. Washingtonul a eșuat deja în încercările sale de a pune mâna pe insulă în 1867, 1910, 1946 și 1955.

În ultimii ani, Arctica a devenit o zonă vitală pentru interesele Rusiei, Chinei și SUA; și Trump percepe acum Groenlanda ca pe bijuteria coroanei.

SUA au o prezență în Groenlanda

Geografic parte a Americii de Nord, de mai bine de opt decenii.

În plin Al Doilea Război Mondial, cu Danemarca invadată de Germania nazistă, armata americană a ocupat temporar insula.

Un acord semnat în 1951 între SUA și Danemarca – la care s-a alăturat Guvernul autonom al Groenlandei în 2004 – stabilește dreptul Washingtonului de a construi baze militare pe acest teritoriu danez, cu condiția să fie notificat Copenhaga și Nuuk.

Forțele Armate americane

Mențin din 1943 baza militară de la Pituffik, în nord-vestul Groenlandei, sub comanda Forței Spațiale a SUA, o ramură a armatei creată de Trump în 2019.

Ulrik Pram Gad, de la Institutul Danez de Studii Internaționale, explică telefonic că această bază – care găzduiește un sistem de avertizare timpurie de detectare și urmărire a rachetelor intercontinentale – are o importanță strategică pentru Washington.

“Dacă Rusia sau China ar ataca SUA cu rachete balistice nucleare, acestea ar traversa Polul Nord, iar radarele de la Pituffik ar fi esențiale pentru a putea evita impactul”, dezvoltă cercetătorul.

Potențial scenariu de confruntare

În timpul Războiului Rece, cu o infrastructură militară densă și cea mai mică distanță între teritoriul SUA și cel al Uniunii Sovietice, după colapsul blocului comunist Arctica a ajuns să constituie o regiune de cooperare internațională.

Până când, în 2022, invazia rusă a Ucrainei a dinamitat toate progresele realizate în timpul etapei de colaborare.

La scurt timp după ce tancurile Kremlinului au trecut granița, cei șapte membri occidentali ai Consiliului Arctic – Statele Unite, Canada, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia și Finlanda – au înghețat sine die funcțiile organismului, creat în 1996 de Moscova, când Rusia făcea parte din G-8.

Pe lângă creșterea tensiunii internaționale

Schimbările climatice reconfigurează regiunea cea mai nordică a planetei. Dezghețul oferă noi oportunități economice, cu deschiderea treptată a unor noi rute maritime și posibilitatea de a exploata resursele miniere și hidrocarburile care până de curând erau inaccesibile.

Interesul crescând al Moscovei și al Beijingului

Este evident.

Rusia a recondiționat pe coasta sa nordică mai mult de zece dintre bazele militare care au fost abandonate după sfârșitul Războiului Rece, pe lângă inaugurarea câtorva noi.

China, la rândul său, a publicat în 2018 o carte albă în care definea țara ca pe un “stat apropiat de Arctică”.

În octombrie trecut, Garda de Coastă chineză a anunțat că a intrat pentru prima dată în apele arctice ca parte a unui patrulaj comun cu Rusia.

Trump insistă că influența mai mare pe care o exercită din ce în ce mai mult Moscova și Beijingul în Arctica face ca controlul insulei daneze să fie esențial pentru SUA.

“Nici măcar nu este nevoie să folosești binocluri. Te uiți spre Groenlanda și poți vedea nave chinezești și rusești peste tot. Nu vom permite ca acest lucru să se întâmple”, a declarat președintele american în ianuarie.

Submarine rusești

Pram Gad consideră că “SUA sunt îngrijorate de faptul că, în caz de conflict, Rusia ar putea fi capabilă să distrugă radarele de la Pituffik, pe lângă infiltrarea avioanelor de luptă și a submarinelor de-a lungul coastei de est a Groenlandei fără a fi detectate”.

Cercetătorul danez adaugă că Washingtonul a făcut presiuni asupra Copenhagăi în ultimul deceniu pentru a instala radare care să permită detectarea submarinelor.

Flota de Nord, cu sediul în orașul rusesc Murmansk, cea mai mare care există la nord de cercul polar arctic, dispune de cel puțin zece dintre cele 16 submarine strategice – concepute pentru a transporta și lansa rachete balistice intercontinentale cu focoase termonucleare – pe care le operează Rusia.

Jeppe Strandsbjerg, cercetător la Centrul de Politică Externă și de Securitate al Universității din Groenlanda, susține că “Danemarca a întârziat mai mult să reacționeze la aceste riscuri decât și-ar fi dorit SUA”.

Atât Pram Gad, cât și Strandsbjerg

Cred totuși că afirmațiile lui Trump despre influența Beijingului asupra insulei daneze din Arctică sunt clar exagerate.

“China a încercat ani de zile să se implice în diferite proiecte din Groenlanda, dar practic a renunțat; și-a dat seama că SUA și Danemarca nu vor permite niciodată acest lucru”, subliniază Strandsbjerg.

Într-o nouă dovadă că aspirațiile lui Trump

Cu privire la Groenlanda sunt serioase, președintele și-a subliniat intențiile vinerea trecută la Casa Albă în fața lui Mark Rutte, secretarul general al NATO.

“Cred că se va produce [anexarea]. Stau lângă un om care poate fi decisiv în această chestiune”, a spus Trump.

“Știi, Mark, este foarte important pentru securitatea internațională, deoarece avem actorii noștri favoriți [chinezi și ruși] care ne bântuie coasta și trebuie să fim foarte atenți”.

Rutte a răspuns: “Când vine vorba de Groenlanda și dacă ar trebui să se alăture sau nu SUA, mă țin departe de discuție pentru o vreme, pentru că nu vreau să implic NATO în asta”, înainte de a adăuga că Trump “are toată dreptatea” cu privire la riscurile pe care le reprezintă China și Rusia în regiune.

Strandsbjerg subliniază că

“interesul pe care l-a avut istoric SUA în Groenlanda nu este lipsit de logică, dar atitudinea lui Trump și a celor din jurul său duce problema într-o nouă dimensiune”.

Cercetătorul de la Universitatea din Groenlanda critică faptul că consulatul american din Nuuk a replicat pe rețelele sociale amenințările președintelui și că, cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare care au avut loc în Groenlanda săptămâna trecută, a convocat o întâlnire, fără succes, cu reprezentanții principalelor partide pentru a dezbate viitoarea relație a insulei cu prima putere mondială.

Sâmbătă, sute de cetățeni groenlandezi, printre care liderul partidului liberal câștigător al alegerilor, Jens-Frederik Nielsen, și prim-ministrul în funcție, Múte Egede, au protestat în fața consulatului american din Nuuk, la aproape 10 grade sub zero, împotriva intențiilor lui Trump sub sloganul “Gata cu asta!”.