
În câteva cuvinte
Cancelarul german Friedrich Merz a participat la primul său summit UE, fiind primit bine de majoritatea liderilor. Cu toate acestea, premierul spaniol Pedro Sanchez a menținut o distanță notabilă, pe fondul unor divergențe politice majore privind apărarea, Israelul și migrația.
Cancelarul german Friedrich Merz (69 ani, CDU) a participat pentru prima dată la un summit al Uniunii Europene, la Bruxelles. Merz, aflat la debutul său în calitate de șef de guvern la un astfel de eveniment, a vorbit despre așteptare, dar fața i-a rămas serioasă.
La 31 de ani după plecarea sa din Bruxelles (Merz și-a început cariera politică fiind europarlamentar între 1989 și 1994), cancelarul german a avut parte de o primire extrem de cordială.
În mod special, a fost văzut discutând mai mult timp cu experimentatul său omolog croat, Andrej Plenkovic (55 ani, conservator pro-european), precum și cu prim-ministrul Portugaliei, Luis Montenegro (52 ani, tot conservator), vecinul său de scaun în cadrul „ringului puterii” (aranjarea locurilor la Bruxelles este dictată de plăcuțele de țară).
Frapant este însă faptul că un participant la summit a evitat să se apropie de el: șeful guvernului spaniol, Pedro Sanchez (53 ani, socialist). Chimia dintre Merz, debutant la summit, și veteranul Sanchez (conduce Spania din 2018) nu este bună în prezent.
Și asta în ciuda faptului că, anul trecut, Sanchez era considerat cel mai important „amic” al predecesorului lui Merz, Olaf Scholz (67 ani, SPD). „Era glaciară” nu are motive personale, ci cauze legate de conținut: cancelarul CDU și socialistul de la Madrid au divergențe pe trei puncte cheie:
► Înarmarea: Spania este singurul stat NATO, în afara Statelor Unite, care refuză să se angajeze să atingă ținta de 2,5% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Din această cauză, potrivit presei spaniole, Sanchez s-ar fi „ascuns” de președintele american Donald Trump la Haga. Trump ar fi fost extrem de furios din cauza acestei excepții spaniole și ar fi amenințat direct cu tarife vamale americane duble asupra Madridului.
Dar și ceilalți parteneri NATO, inclusiv Merz, sunt nemulțumiți. Ceea ce îi este reproșat lui Sanchez, slăbit recent de un scandal de corupție, chiar în țară: acționează mai puțin din convingere și mai mult „din interes propriu și pentru supraviețuire politică”.
► Israel: Socialiștii spanioli au închis întotdeauna ochii când vine vorba de interesele palestinienilor în conflictul din Orientul Mijlociu și critică Israelul la fiecare ocazie. Acum, după ce o revizuire controversată a UE a pretins că a identificat încălcări ale drepturilor omului de către Israel în războiul din Gaza, Sanchez cere suspendarea acordului de parteneriat al UE cu Israelul, cu alte cuvinte: ruperea prieteniei cu țara atacată. Merz a clarificat deja: nu cu mine, nu cu Germania.
► Migrația: Sanchez nu a dat până acum impresia că ar dori să protejeze mai eficient Spania – și, implicit, granița externă a Europei – de imigrația ilegală. Dimpotrivă, el a subliniat nevoia continuă de forță de muncă slab calificată pentru economia spaniolă și critică țări precum Danemarca pentru duritatea lor în dezbaterile UE privind migrația. Sanchez a declarat: „Noi, spaniolii, suntem copiii migrației, nu vom fi părinții xenofobiei”.
Oare se va topi gheața dintre el și Merz pe parcursul summitului? Nu ar fi prima dată la un summit UE când, la cină, „liniile roșii” se deplasează spre compromis.