În câteva cuvinte
O dezbatere aprinsă a izbucnit în Germania privind tratamentul vârstnicilor grav bolnavi, unde un politician a propus reconsiderarea medicamentelor costisitoare, dar ministrul sănătății și organizațiile sociale s-au opus, în timp ce unii medici au susținut necesitatea unei discuții.
O amplă dezbatere a izbucnit în Germania pe tema tratamentului persoanelor vârstnice grav bolnave. Politicianul creștin-democrat Hendrik Streeck a sugerat o reevaluare a utilizării medicamentelor costisitoare pentru pacienții în vârstă și cu afecțiuni severe, invocând motive financiare.
Într-o declarație televizată, Streeck a subliniat necesitatea unor „linii directoare mai clare și obligatorii în medicină, conform cărora anumite medicamente nu ar trebui întotdeauna încercate”. El a adăugat că „există pur și simplu faze în viață când anumite medicamente nu ar mai trebui folosite pur și simplu”, dând exemplul pacienților de 100 de ani.
Ministrul Sănătății, Nina Warken, a respins categoric această inițiativă. Ea a declarat că „aceste afirmații fac parte dintr-o serie de propuneri din spațiul parlamentar menite să stabilizeze asigurările legale de sănătate. În cadrul ministerului, această direcție nu este urmărită”. Aceasta înseamnă că, sub conducerea sa, o astfel de politică nu va fi implementată.
Președintele Consiliului de Administrație al Asociației Sociale SoVD, Michaela Engelmeier, a criticat, de asemenea, propunerea lui Streeck. Ea a afirmat: „Cine discută dacă persoanele foarte în vârstă mai au dreptul la medicamente și terapii costisitoare pune sub semnul întrebării sistemul nostru solidar de sănătate. O limită de vârstă pentru terapiile necesare este inacceptabilă din punct de vedere etic și, practic, un nonsens.”
Cu toate acestea, inițiativa lui Streeck a găsit susținere în rândul medicilor. Profesorul Christoph Kleinschnitz, directorul Clinicii de Neurologie de la Spitalul Universitar Essen, a declarat că „în esență, Hendrik Streeck are dreptate”. El consideră că este absolut corect „să se discute dacă pacienții vârstnici și grav bolnavi ar trebui să primească întreaga asistență medicală.”
„Are sens să tratezi un pacient vârstnic grav bolnav luni de zile în terapie intensivă, încercând medicamente scumpe, dacă nu există nicio șansă de vindecare? Sau, în acest caz, o îngrijire paliativă mai bună, care să elibereze pacientul de durere și anxietate, este mai rezonabilă? Acest lucru trebuie decis individual în fiecare caz. Nu ar trebui să existe o limită de vârstă generală pentru tratament”, a conchis profesorul Kleinschnitz.
