Confruntare instituțională în Statele Unite

Confruntarea instituțională dintre puterea executivă și cea judecătorească se acutizează în Statele Unite. John Roberts, președintele Curții Supreme, i-a ținut piept președintelui Donald Trump printr-o declarație rară, în care critică atacurile sale la adresa judecătorului James Boasberg. Boasberg s-a opus deportărilor fără garanții a sute de venezueleni, invocând o lege din secolul al XVIII-lea, concepută pentru timp de război. Conflictul s-a intensificat și amenință să degenereze într-o criză constituțională.

Atacul lui Trump și răspunsul lui Roberts

Trump l-a numit pe judecător “lunatic” și a cerut punerea sa sub acuzare (impeachment) pentru destituire. În declarația sa, cu totul neobișnuită, Roberts indică faptul că destituirea judecătorilor federali “nu este un răspuns adecvat” la dezacordul cu hotărârile lor. “Timp de mai bine de două secole, s-a stabilit că destituirea nu este un răspuns adecvat la dezacordul cu privire la o decizie judecătorească”, indică Roberts. “Procesul normal de revizuire a apelurilor există pentru acest scop”, adaugă el. Președintele Curții Supreme, un magistrat conservator ales de George W. Bush, este prudența personificată și nu intervine de obicei în disputele politice, astfel încât declarația sa arată gravitatea pe care o atribuie situației.

Într-unul dintre mesajele sale de pe rețelele sociale, pline de majuscule, Trump a atacat anterior judecătorul federal din cazul deportărilor: “Acest judecător lunatic de stânga radicală, un scandalagiu și agitator care a fost numit cu tristețe de Barack Hussein Obama, nu a fost ales președinte”, și-a început diatriba, dând de înțeles că victoria electorală îl situează deasupra ascultării legilor și a judecătorilor.

“Eu doar fac ceea ce VOTANȚII au vrut să fac. Acest judecător, ca mulți dintre judecătorii corupți în fața cărora sunt obligat să compar, ar trebui să fie DESTITUIT. NU VREM CRIMINALI VICIOȘI, VIOLENȚI ȘI DEMENȚI, MULȚI DINTRE EI ASASINI DEZBINAȚI, ÎN ȚARA NOASTRĂ. SĂ FACEM CA STATELE UNITE SĂ FIE DIN NOU MARE!!!”, a încheiat mesajul.

Roberts a apărat deja în 2018 independența și profesionalismul tuturor judecătorilor federali, indiferent de cine i-ar fi numit, după ce Trump a atacat o decizie privind politica sa de azil luată de ceea ce el a numit “un judecător al lui Obama”. “Nu avem judecători ai lui Obama sau judecători ai lui Trump, judecători ai lui Bush sau judecători ai lui Clinton. Ceea ce avem este un grup extraordinar de judecători dedicați care fac tot posibilul pentru a face ceea ce este corect în fața celor care compar în fața lor. Această putere judecătorească independentă este ceva pentru care ar trebui să fim cu toții recunoscători”, a scris el într-un comunicat.

În raportul său de închidere a anului 2024, Roberts a apărat din nou independența judecătorească, care, după cum a spus, este amenințată de intimidare, dezinformare și posibilitatea ca funcționarii publici să conteste ordinele judecătorești. De asemenea, i-a criticat pe funcționarii aleși de orice culoare politică care au “agitat spectrul disprețului deschis față de hotărârile instanțelor federale”. “Încercările de a intimida judecătorii pentru hotărârile lor în cazuri sunt inadecvate și trebuie combătute energic. Funcționarii publici au cu siguranță dreptul de a critica activitatea puterii judecătorești, dar trebuie să fie conștienți de faptul că intemperanța în declarațiile lor atunci când vine vorba de judecători poate provoca reacții periculoase din partea altora”, a spus el.

Procedură deschisă

Avocații Departamentului de Justiție au avut până la miezul zilei (17.00 ore în Spania peninsulară) pentru a răspunde la întrebările magistratului Boasberg cu privire la zborurile venezuelenilor deportați sâmbătă în El Salvador, în ciuda interdicției pe care el o emisese în aceeași zi. Aceste transferuri au fost organizate în temeiul unei proclamații a lui Trump care invocă o lege din 1798, concepută pentru timp de război și care autorizează președintele să expulzeze străinii dintr-o putere inamică care încearcă să perpetreze o invazie.

Într-o audiere de luni, convocată de Boasberg pentru a stabili momentele exacte ale decolării și aterizării zborurilor și pentru a studia dacă Administrația americană a săvârșit un afront la tribunal, avocații Guvernului au evitat să răspundă la întrebările magistratului. Aproape în același timp, acești avocați au solicitat unei instanțe de apel să îl recuze pe judecător, numit de Obama și pe care îl consideră că își depășește competențele.

Controversa a început sâmbăta aceasta, când Trump a invocat în proclamația sa legea privind inamicii străini pentru a declara, fără dovezi majore la fața locului, că banda criminală venezueleană Tren de Aragua încearcă să lanseze un război împotriva Statelor Unite. Guvernul său susține că deportații din acea zi sunt membri ai acestei bande. Dar organizațiile pro-drepturile omului au depus o cerere pentru a bloca expulzarea lor, iar judecătorul Boasberg a emis sâmbătă seara târziu un ordin care interzicea deportările și cerea întoarcerea zborurilor în cazul în care ar fi decolat.

Aceste avioane nu s-au întors, ci au continuat zborul spre Honduras și apoi spre El Salvador, unde deportații au fost internați în temuta închisoare creată de președintele Nayib Bukele pentru membrii de bandă.

“Vom face ce vrem”

Cazul amenință să se transforme într-o confruntare constituțională între puterea judecătorească, responsabilă de supravegherea legalității acțiunilor Guvernului, și o Administrație Trump convinsă că puterile prezidențiale sunt aproape omnipotente și nu ar trebui să fie supuse supravegherii judecătorilor recalcitranți. În audierea de luni, judecătorul Boasberg, vizibil frustrat, a rezumat astfel poziția avocaților Departamentului de Justiție: “Nu ne pasă deloc, vom face ce vrem”.

Poziția avocaților este o opinie larg răspândită și împărtășită în diferitele eșaloane ale unui Guvern în care membrii săi au fost aleși, mai ales, pentru loialitatea lor față de Trump. Însuși președintele este primul care consideră că autoritatea sa este superioară oricărei alte instituții, în ciuda sistemului de echilibru al puterilor - executiv, legislativ și judecătoresc - care a guvernat de la independența țării. Într-un comentariu pe Truth, rețeaua sa socială, l-a calificat pe Boasberg drept “agitator și scandalagiu”. De asemenea, a sugerat că faptul de a fi câștigat alegerile prezidențiale de anul trecut și de a se fi impus în cele șapte state indecise îi oferă competențe mai mari decât unui judecător pentru a decide dacă actele sale sunt legale.

Vehemența cu care Casa Albă își apără poziția este similară cu cea pe care o aplică în alte cazuri în care tribunalele au pus limite deciziilor sale, de la încercarea sa de a elimina dreptul la cetățenie prin naștere până la concedierea a sute de mii de funcționari federali. Și sugerează că biroul prezidențial este dispus să își atribuie o putere aproape nelimitată în acest al doilea mandat al lui Trump.

Cel puțin până la alegerile de la mijlocul mandatului, când ar putea schimba situația în intenția de vot, Partidul Republican, complet dominat de președinte, are majoritatea în ambele camere ale Congresului. Nu pare să apară un grup de disidenți în rândurile sale. Opoziția democrată se află în plină traversare a deșertului, divizată și încercând să găsească o strategie care să servească pentru a face față rivalului său. Votanții republicani susțin cu entuziasm măsurile președintelui lor și aclamă mâna forte a Administrației în chestiunile legate de migrație.

“Nu vom ceda și ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile foarte serioase pe care le luăm”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, în conferința sa de presă de luni. “Președintele a fost ales cu un mandat covârșitor de a lansa cea mai mare deportare din istoria Statelor Unite, și asta este exact ceea ce face”, a adăugat ea.

Stephen Miller, șef adjunct de cabinet al Casei Albe, se înrădăcinează, de asemenea, în această teză. În declarații la CNN, el a considerat că Boasberg se comportă “ilicitt” încercând să controleze măsurile de migrație ale lui Trump. Legea din 1798 privind inamicii străini “a fost scrisă în mod explicit pentru a da președintelui autoritatea de a respinge o invazie străină”, a asigurat oficialul de rang înalt, echipărând Tren de Aragua cu o agresiune a unei puteri inamice. “Nu este ceva în care un judecător de district are autoritatea de a se amesteca, restricționa sau limita în vreun fel”`.