În câteva cuvinte
Articolul analizează conceptul de 'Zone Albastre', regiuni cu o speranță de viață excepțională, cum ar fi Nicoya, Sardinia și Okinawa. Deși aceste zone sunt promovate ca modele de longevitate, studiile recente contestă validitatea datelor și interesele comerciale asociate. Autorii evidențiază critici legate de metodologia de cercetare, schimbările culturale care afectează longevitatea și potențialele interese financiare din spatele promovării acestor zone.
În 1904, cercetătorul elvețian Henri Pittier a călătorit în Peninsula Nicoya din Costa Rica pentru a studia biodiversitatea. Remarcând speranța de viață ridicată a localnicilor, a consemnat: „Nicăieri în lume oamenii nu au fost binecuvântați cu vieți atât de lungi”. Aceasta a marcat începutul identificării zonelor albastre – regiuni precum Sardinia (Italia), Icaria (Grecia), Okinawa (Japonia), Loma Linda (California, SUA) și Peninsula Nicoya, unde populațiile au o speranță de viață excepțională. Aceste zone albastre sunt promovate ca modele de longevitate, influențate de dietă, genetică și stil de viață. Cu toate acestea, acest model a fost recent contestat.
Un articol academic din 2024 a pus la îndoială metodologia, sugerând „date inexacte” și „coincidențe remarcabile”. Autorii studiului au arătat că datele de longevitate se bazează pe recensăminte și mărturii nesigure. Saul Newman, demograf și autorul textului, consideră că datele despre cei mai în vârstă oameni din lume „nu au sens”.
Critici de prestigiu, precum Michel Poulain, unul dintre „părinții” zonelor albastre, apără rigorile științifice ale cercetărilor efectuate, dar recunoaște pericolul comercializării conceptului. Ziaristul Dan Buettner a patentat conceptul de „Zone Albastre”, transformându-l într-o marcă înregistrată, comercializând produse și servicii legate de longevitate. Totuși, unii experți, inclusiv Luis Rosero-Bixby, avertizează că chiar și în Nicoya, longevitatea scade.
Poulain subliniază importanța analizării acestor zone în timp, evidențiind schimbări culturale, precum „americanizarea” dietelor, care pot afecta speranța de viață. Criticii, precum Darío Pescador, directorul Revistei Quo, sugerează că există interese financiare și ideologice în spatele promovării zonelor albastre, argumentând că acestea pot exagera rolul alimentației în longevitate.
În concluzie, în timp ce zonele albastre oferă perspective interesante despre longevitate, validitatea datelor și interesele comerciale ridică semne de întrebare despre fiabilitatea acestui model.
