Există oameni care se gândesc întotdeauna la ceilalți puțin mai mult decât la ei înșiși. Așa este Lydia Staltner (66 de ani), fondatoarea asociației non-profit "Lichtblick Seniorenhilfe e.V." (O rază de speranță pentru ajutorarea seniorilor) din München. Inima ei mare bate pentru cei 31.000 de pensionari nevoiași din întreaga Germanie, iar numărul lor crește de la o săptămână la alta.

Sunt femei și bărbați care au muncit din greu toată viața și care astăzi, la pensie, nu-și permit nici măcar cele mai mici "luxuri" precum fructe proaspete, o ciocolată sau o ceașcă de cappuccino din pensia lor modestă. Lucruri care pentru majoritatea dintre noi sunt complet normale și nici nu ne gândim la ele.

De exemplu, Lioba B. (83 de ani) este o femeie caldă, cu umor bavarez, și este sprijinită de asociație de zece ani. "Fără doamna Staltner, aș putrezi în micul meu apartament", povestește ea. "Viața a devenit atât de scumpă. Sunt săracă, dar știu că nu voi cădea în hău, pentru că există, la propriu, acest 'far de speranță'. Ei ne prind pe noi, pensionarii. Putem veni oricând să cerem ajutor. Asta îți dă puțin mai multă siguranță și libertate. Știi că nu ești singur". Zâmbește. "Lichtblick mi-a plătit patul și televizorul, care are acum zece ani. De Paște am primit un coșuleț cu ouă de ciocolată și un iepuraș de ciocolată, plus câteva floricele. Altfel nu mi-aș fi putut permite niciodată așa ceva".

Până la pensie, Lioba B. a lucrat ca frizeriță. Primește o pensie de 1280 de euro, plus o sumă mică din pensia de urmaș a soțului decedat. 600 de euro se duc pe chiria apartamentului ei cu o cameră (31 mp) din nordul Münchenului, motiv pentru care primește 270 de euro ajutor pentru chirie de la stat. De soțul ei, un cofetar, a divorțat în 1981, când copiii au plecat de acasă. "Economisesc mai ales la mâncare. Dacă am nevoie de pantofi noi sau ceva de îmbrăcat, întreb la Lichtblick. Ei îmi rambursează banii. Îmi plătesc și abonamentul lunar pentru autobuz și tren. Este o binecuvântare, altfel nu aș putea să-mi vizitez copiii și nepoții".

Potrivit Lydiei Staltner, "sărăcia la bătrânețe condiționează și singurătatea la bătrânețe". "Sunt acum atât de mulți pensionari care nu știu cum să-și plătească factura la curent sau să-și umple frigiderul. Mulți nu-și permit ochelari sau medicamente. Sau animalele lor de companie. Ne spun că preferă să nu mănânce ei înșiși, pentru a putea cumpăra mâncare pentru micile lor dragi. Adesea, animalele sunt singurii interlocutori care rămân la bătrânețe. De aceea, pentru bătrânii noștri, preluăm și facturile medicilor veterinari. Ca să mai aibă o mică bucurie în viața de zi cu zi".

Înainte ca Lydia Staltner să se dedice bătrânilor, a condus o agenție de publicitate. Apoi a venit momentul care i-a schimbat viața. "Am observat o doamnă în vârstă pe strada din fața casei mele. Mergea încovoiată și foarte încet. Am remarcat că purta mereu o haină groasă și bocanci masivi. Iarna, dar și vara, la treizeci de grade. La un moment dat, am înțeles că nu avea altceva de îmbrăcat", își amintește ea acea zi din anul 2003.

Seara, la o discuție între prieteni, a anunțat că va înființa o asociație pentru bătrâni. "Prietenii mei m-au sfătuit să nu o fac. Să fac ceva pentru copii sau pentru Africa. Nimeni nu va vrea să doneze bani pentru bătrâni". Dar ea a fost ferm hotărâtă. "A doua zi, am sunat la toate companiile posibile și am întrebat dacă vor să doneze bani pentru seniori". Între timp, există diverși sponsori importanți care susțin munca Lydiei Staltner, dar și mulți particulari. Și există posibilitatea de a deveni sponsor (35 de euro pe lună, banii merg direct către un pensionar). "Doar în 2024 am cheltuit 1,4 milioane de euro numai pentru alimente. Dacă donațiile încetează, nu mai putem ajuta", spune Staltner.

"Lichtblick Seniorenhilfe" este activă la nivel național în Germania. În patru birouri (München, Münster, Berlin, Deggendorf) lucrează 19 angajați cu normă parțială, la care se adaugă aproximativ 100 de voluntari. "Primim fonduri din donații special pentru administrare", explică Staltner. "Nu ar fi posibil să lucrăm doar cu personal voluntar. Facem vizite la domiciliu, însoțim pensionarii în viața de zi cu zi, livrăm alimente acasă, stăm cu bătrânii și vorbim cu ei, ca să nu se simtă singuri. Avem și un serviciu de îngrijire".

La Lichtblick, bătrânilor li se păstrează demnitatea. "Nu mi-a fost ușor să accept acest ajutor. Mi-a fost rușine și, sincer, încă mi-e rușine", spune Maria R. (83 de ani) din München. "Am muncit o viață întreagă, ca vânzătoare într-un butic, mai târziu eu și fostul meu soț am fost independenți. Astăzi primesc 1120 de euro pensie, care este suplimentată cu ajutor social de bază. După scăderea chiriei, îmi rămân 563 de euro pentru a trăi, din care plătesc curentul, telefonul, alimentele, medicamentele și hainele. Îmi plăcea atât de mult să mănânc kiwi, acum sunt prea scumpi. O dată, de două ori pe an îmi permit un kiwi, dar numai dacă primesc de la Lichtblick un bon de cumpărături pentru un magazin cu preț redus. Uneori sunt 25, alteori 50 de euro, cu care putem cumpăra singuri ceea ce dorim. Aceasta este diferența față de 'Tafel' (bănci de alimente). La Lichtblick ni se păstrează demnitatea".

Ajutorul vine rapid și nebirocratic. Sunt sprijiniți seniori de peste 60 de ani care primesc o pensie germană și ajutor social de bază la bătrânețe sau ajutor pentru chirie, sau a căror pensie este puțin peste limita pentru prestațiile sociale. "Ne ajutăm pensionarii o viață întreagă. Ei trebuie să ne prezinte chitanțele, apoi le rambursăm cheltuielile", spune Lydia Staltner. În 2015 a primit Medalia Socială a Landului Bavaria, iar în 2023 Crucea Federală de Merit pentru meritele sale.

Lioba B. și Maria R. au devenit prietene prin intermediul asociației. "Lichtblick organizează evenimente frumoase, așa ne-am cunoscut", povestesc cele două femei. "Uneori ne invită la concert, sau mergem la o brutărie mare, sau ni se permite să mâncăm rață la restaurant. Acestea sunt momentele speciale ale vieții noastre". Ambele femei radiază, se simte cât de recunoscătoare sunt că se au una pe alta la bătrânețe. "Fiecare zi este un cadou", spune Maria R. Lioba B. dă din cap. "Când îmi fac patul seara, spun mereu: 'Mulțumesc mult, Doamne dragă, am reușit încă o zi'".