În câteva cuvinte
Teoria relativității a lui Einstein, compusă din TSR și TGR, a revoluționat fizica prin descrierea spațiului, timpului și gravitației ca fenomene interconectate. TSR postulează invarianța vitezei luminii și echivalența masă-energie (E=mc²), în timp ce TGR descrie gravitația ca o curbare a spațiu-timpului de către obiecte masive.
Teoria relativității a lui Albert Einstein este o teorie fundamentală în fizica modernă care a schimbat înțelegerea noastră despre spațiu, timp, gravitație și univers. Ea constă din două părți principale: teoria specială a relativității (TSR) și teoria generală a relativității (TGR).Teoria specială a relativității (1905) tratează mișcarea în absența gravitației. Cei doi postulate de bază sunt: 1) legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale, și 2) viteza luminii în vid este aceeași pentru toți observatorii, indiferent de mișcarea lor sau de mișcarea sursei de lumină. Consecințele TSR includ dilatația timpului (ceasurile obiectelor în mișcare merg mai lent), contracția lungimii (obiectele par mai scurte în direcția mișcării lor) și echivalența masă-energie, exprimată de celebra formulă E=mc², unde E este energie, m este masă și c este viteza luminii.Teoria generală a relativității (1915) este o extensie a TSR care include gravitația. TGR descrie gravitația nu ca o forță, ci ca o curbare a spațiu-timpului cauzată de masă și energie. Obiectele masive, cum ar fi stelele și planetele, curbează spațiu-timpul din jurul lor, iar această curbare determină modul în care se mișcă alte obiecte. TGR prezice fenomene precum devierea luminii de către câmpurile gravitaționale (lentile gravitaționale), existența găurilor negre și undelor gravitaționale. Teoria a fost confirmată de numeroase observații și experimente, inclusiv măsurarea precesiei periheliului lui Mercur și deplasarea spre roșu gravitațională.
