Primii pași, primul cuvânt, prima tumbă: mulți părinți le povestesc mai târziu copiilor despre acestea. Motivul: Până acum, cercetătorii presupuneau că nu ne putem aminti experiențele din primii trei-patru ani de viață, deoarece zona corespunzătoare a creierului nu este încă complet dezvoltată.

Un studiu american recent oferă însă indicii că și bebelușii pot crea amintiri. Studiul lor, publicat în revista de specialitate «Science», arată: Chiar și copiii de un an prezintă activități cerebrale active în formarea amintirilor. «Se pare că stocăm amintiri foarte devreme, dar ulterior nu le putem accesa pur și simplu», explică neurologul Patrick Santens, care nu a fost implicat în studiu.

Copiii mici au arătat reacții în testele de memorie. Cercetătorii au examinat 26 de copii cu vârste cuprinse între patru luni și doi ani. Pe un ecran, le-au fost prezentate succesiv imagini cu fețe, obiecte și medii. În faza de testare, copiilor li s-au arătat simultan două imagini – una nouă și una deja cunoscută. Rezultat: Copiii mai mari de un an și-au fixat privirea mai mult timp asupra imaginilor cunoscute. Rezultatele RMN au arătat o activitate crescută în hipocamp (centrul memoriei din creier) și în zona posterioară a creierului, asociată la adulți cu memoria autobiografică. Astfel, copiii mici și-au putut aminti pe termen scurt imagini specifice.

De ce nu avem acces la aceste amintiri? De ce aceste amintiri nu mai pot fi accesate la vârsta adultă? Acest lucru este încă neclar. Un studiu pe șoareci sugerează că acestea nu sunt șterse, ci adulții nu mai găsesc calea de acces către ele. Conform studiului, șoarecii care învățaseră în tinerețe o cale de evadare dintr-un labirint au putut să o acceseze și la vârsta adultă.

Și neurologul Patrick Santens presupune că amintirile sunt stocate, dar nu sunt accesibile adulților. Cercetătorii investighează în prezent dacă suporturile de memorie (de exemplu, videoclipurile) ar putea ajuta în acest sens.