Dezbaterea privind electromobilitatea aprinde spiritele în Germania ca puține alte subiecte. Însă, germanii se certau pe aceeași temă – motor cu ardere internă sau motor electric – și acum peste 120 de ani. Și atunci, marile departamente de pompieri au decis în favoarea "electricelor", considerând "motoarele cu explozie" (cum erau numite motoarele pe benzină la acea vreme) prea periculoase pentru pompieri.

Într-un memoriu despre experimentele cu "vehicule automobilistice", scris în ianuarie 1906, un oficial berlinez consemna că "marea periculozitate la incendiu a benzinei" ca și combustibil pentru vehiculele de pompieri "ar sta permanent în cale". Pentru "mașinile de pompieri pe benzină", pericolul de incendiu ar fi fost considerabil sporit, deoarece la locul incendiului erau expuse "acțiunii căldurii radiante și scânteilor puternice".

Cu atitudinea sa critică față de motoarele cu ardere internă, numite atunci "motoare cu explozie", Maximilian Reichel nu era singur. "Pompierii din Paris au efectuat experimente aprofundate timp de mai mulți ani cu diverse motoare cu explozie și au obținut rezultate foarte nefavorabile", scria el în memoriul său. De asemenea, experimentele pompierilor din Viena au avut același rezultat, iar ambele departamente au decis ulterior să introducă "automobilele electrice".

Primul convoi motorizat de stingere a incendiilor din Germania a fost pus în funcțiune pe 16 februarie 1902 în Hanovra. Două vehicule de intervenție erau propulsate electric, iar o pompă funcționa cu motor cu abur. O contribuție esențială la dezvoltare a avut Maximilian Reichel, care a condus pompierii din Hanovra înainte de a se muta la Berlin în 1905. Trecerea de la atelaje de cai la vehicule de pompieri motorizate a adus o economie considerabilă de costuri. Costurile pe kilometru și pe vehicul de intervenție au scăzut de la 3,86 mărci la 37 pfenigi.

În 1910, pompierii din Berlin au investigat cât de des luau foc mașinile, în funcție de tipul de propulsie. Clar, motorul pe benzină a fost marele perdant. Între aprilie 1905 și martie 1910, 192 de mașini au ars pe străzile Berlinului, dintre care 184 pe benzină, opt [fără specificare, probabil alte tipuri sau necunoscut] și niciun vehicul cu motor cu abur (propulsat cu gaz de petrol).

Concluzia de atunci era: "Folosirea benzinei explică incendiile relativ frecvente. Incendiile apărute la electromobile sunt, în schimb, semnificativ mai puține la număr. Toate incendiile puteau fi stinse fie înainte de sosirea [pompierilor], fie cu echipament mic de stingere".

După [Primul Război Mondial], motoarele electrice încorporate în roți, inventate de Ferdinand Porsche (1875-1951), nu au mai fost construite. Pompierii au fost nevoiți să treacă la motorul pe benzină ca propulsie pentru vehicule și pompe.

Astăzi, vehiculele de intervenție propulsate electric revin în forță la pompierii din Berlin. În capitală, de un an de zile sunt în funcțiune, printre altele, cinci autospeciale electrice de stingere și intervenție (eLHF) – conform producătorului, cea mai mare flotă din lume de autospeciale electrice.