În câteva cuvinte
Experții în stil discută despre lungimea neobișnuită a cravatelor purtate de politicienii Friedrich Merz și Donald Trump. În timp ce regula clasică impune ca vârful cravatei să atingă cureaua, deviațiile pot indica fie o lipsă de stil, fie o dorință de a exprima individualitatea.
Între stil și individualitate: Merz, Trump și lungimea corectă a cravatei
O încercare curajoasă de a ieși din mulțimea anonimă sau o simplă gafă vestimentară – dorința de individualitate la bărbați se manifestă adesea prin detalii. Cravata și, mai ales, lungimea sa rămân una dintre ultimele mari întrebări deschise ale modei masculine: Cât de lungă ar trebui să fie? Este o linie fină între stil și controversă.
Regula tradițională pentru lungimea perfectă a cravatei este clară. Jonathan Lösel, președintele Consiliului German de Etichetă, o subliniază: „În stilul business clasic și ocaziile formale, regula tradițională este: vârful cravatei ar trebui să atingă marginea superioară a cataramei curelei.”
Consultanta de stil Sonja Grau completează cu umor sec: „O excepție? Carnavalul sau apariția ca și comedian – acolo poate fi și mai lungă sau mai scurtă.”
Anterior, cravatele erau mai late și ceva mai scurte; astăzi, sunt mai subțiri și mai lungi. O cravată prea lată sau prea lungă poate domina rapid și părea voluminoasă.
De aceea, în mediul de afaceri și în politică, se aplică: lungime clasică, costum modern – armonios și profesional.
Totuși, privind imaginile recente ale unor politicieni precum Friedrich Merz și Donald Trump, un lucru este evident: cravatele lor se termină considerabil sub marginea superioară a curelei.
Pentru expertul Grau, situația este clară: „O cravată prea scurtă sau prea lungă spune adesea: încercarea a eșuat. Nu stăpânești apariția stilată. Practic, este un no-go!”
În profesiile creative, lucrurile stau altfel: Jonathan Lösel explică că „rupturile” deliberate de stil sunt permise. Aici, cravata este adesea folosită ca un element provocator de stil pentru a semnala individualitate și inovație.
În general, conform lui Lösel, se observă o tendință spre casual: „În Germania, cravata este purtată din ce în ce mai puțin în mediul de afaceri, cămășile sunt purtate mai des fără cravată, cu gulerul deschis. Însă în Italia sau Austria, cravata încă are o importanță mai mare.”
În cele din urmă, cravata rămâne un act de echilibrare: stilul consacrat întâlnește dorința disperată de individualitate. Dacă Merz și Trump, cu cravatele lor XXL, vor să semnaleze individualitate creativă sau pierderea controlului stilistic, doar ei știu.
