În câteva cuvinte
Curtea Federală de Justiție din Germania a decis că nu există o limită generală de înălțime pentru gardurile vii. Definirea unei astfel de limite revine legislatorilor fiecărui land, nu instanțelor. Aspectul unitar al plantației și respectarea distanței față de proprietatea vecină sunt criterii importante. Cazul specific al gardului viu de bambus a fost trimis spre rejudecare pentru verificarea distanței față de graniță.
Frankfurt/Karlsruhe – Când vine vorba de gardul viu, mulți germani nu cunosc gluma! Disputele între vecini legate de înălțimea sau creșterea excesivă a gardurilor vii sau a copacilor la limita proprietăților sunt frecvente în întreaga Germanie.
Însă, Curtea Federală de Justiție (BGH) din Karlsruhe a stabilit recent un lucru printr-o hotărâre: nu există o limită generală de înălțime pentru a clasifica o plantație drept „gard viu”.
Vecinul cere tunderea gardului viu de bambus
Despre ce este vorba în această dispută? Reclamantul i-a cerut vecinei sale din landul Hessa să își tundă gardul viu de bambus, înalt de cel puțin șase-șapte metri, aflat la granița comună a proprietăților, reducându-l aproximativ la jumătate.
Atenție la distanța față de graniță! În instanța inferioară, la Tribunalul Regional Superior (OLG) din Frankfurt, acțiunea sa nu a avut succes inițial. Motivul: judecătorii au considerat că vecina respectase distanța minimă de 75 de centimetri față de proprietatea reclamantului.
La Karlsruhe s-a pus și întrebarea: Ce este, de fapt, un „gard viu”? Deoarece, conform legislației privind relațiile de vecinătate din Hessa, pentru gardurile vii se aplică distanțe minime mai mici față de vecini decât, de exemplu, pentru copaci și arbuști cu creștere rapidă.
Avocatul reclamantului a argumentat că, prin urmare, pentru gardurile vii ar trebui să se aplice și o limită de înălțime. „Gardul viu respectiv din grădină și-ar fi pierdut calitatea de „gard viu” din cauza înălțimii sale” și, prin urmare, ar trebui tuns.
Această opinie a fost respinsă de BGH. Senatul a decis că simplul termen de „gard viu” nu implică automat o limită de înălțime. Acest lucru este contrazis chiar și de uzul lingvistic comun, care definește un gard viu în principal prin funcția sa de delimitare și protecție.
Gardul viu oferă o imagine de ansamblu unitară?
Decisiv este mai degrabă dacă plantația, conform aspectului său exterior, creează o impresie de unitate închisă. Definirea unei limite de înălțime este sarcina legislatorului fiecărui land federal, nu a instanțelor judecătorești.
Totul de la capăt! Litigiul juridic trebuie rejudecat, deoarece cazul a fost trimis înapoi la Tribunalul Regional Superior din Frankfurt. Acolo, judecătorii trebuie să verifice dacă gardul viu respectă într-adevăr distanța legală față de proprietatea vecină.
