În câteva cuvinte
O antreprenoare de succes, Sabine, a trăit ani de zile sub teroarea violenței domestice, fiind aproape ucisă de două ori de partenerul ei. Ea a reușit să-și planifice evadarea pentru a-și salva viața și pe cea a copiilor săi, în ciuda faptului că a fost urmărită timp de doi ani.
Sabine (numele a fost schimbat din motive de securitate) este o antreprenoare de succes și, în același timp, o victimă a violenței în parteneriat. Povestea ei ilustrează modul în care succesul profesional și violența domestică nu se exclud reciproc, demonstrând că violența împotriva femeilor este o problemă care transcende toate straturile sociale.
Abuzul psihologic a fost prezent de la început. Partenerul ei o învinovățea pentru orice, o jignea și folosea informații intime împotriva ei. El o făcea să se îndoiască de propria sănătate mintală, reaprindea plita și apoi o acuza că o lăsase pornită. Un alt aspect al tacticii sale a fost izolarea, convingând-o că prietenii ei nu erau buni și că ar trebui să se mute la țară, departe de oraș.
Violața fizică a început înainte de mutarea la țară și era planificată. Înainte de a izbucni, el ascundea telefoanele mobile și scotea bateriile din telefoanele fixe pentru a o împiedica să sune la poliție. Odată, a uitat, iar Sabine a fugit pe balcon pentru a suna la ajutor. Răspunsul autorităților a fost șocant; ofițerul i-a cerut să nu fie "isterică" și a insistat să vorbească cu abuzatorul, care a declarat calm că totul este în regulă. Agenții sosiți ulterior i-au spus pur și simplu: "Dacă aveți o problemă, puteți pleca. Vom rămâne până vă împachetați lucrurile."
Această experiență a lăsat-o pe Sabine să se simtă complet singură și dependentă, atât financiar, cât și emoțional. Ani de zile, el i-a distrus încrederea în sine, făcând-o să creadă că nu poate supraviețui fără el. Punctul de cotitură a fost o noapte în care a fost aproape strangulată până la moarte. Atunci a realizat că trebuie să aleagă: "Vreau să trăiesc sau să mor? Să rămân cu el înseamnă moartea."
Planul de evadare a durat luni de zile. Ea a strâns bani, a luat legătura cu organizații de sprijin și a închiriat o locuință temporară. Plecarea a fost dificilă, deoarece el nu o lăsa niciodată să părăsească casa cu toți cei trei copii. Oportunitatea a apărut când, după ce o ținuse trează trei nopți, a adormit profund. Sabine a luat cei doi copii mai mici, l-a luat pe cel mare de la școală și a plecat.
Au urmat doi ani de hărțuire. El apărea neanunțat la grădiniță, manipula copiii și refuza să plătească pensia alimentară. A făcut "iadul" la serviciile sociale pentru copii, dar apoi refuza să-i ia. Lupta ei împotriva lui, a serviciilor sociale și a instanțelor de judecată a fost epuizantă. Din fericire, acum doi ani, el și-a pierdut interesul să o mai chinuie și, prin urmare, și pe copii, care, în opinia ei, erau doar un mijloc pentru un scop. De atunci, nu a mai contactat-o și a dispărut.
Apelul ei către toate femeile aflate într-o situație similară este clar: "Căutați ajutor. Nu sunteți nebune. Indiferent cât de des v-a spus el asta. Aveți dreptate. Ceea ce face el nu este corect. Plecați. Pentru voi și copiii voștri." Când i-a spus fiului ei mai mare că nu se mai întorc acasă și că se desparte de fostul ei partener, răspunsul lui a fost simplu: "În sfârșit, mamă."
