În câteva cuvinte
Diabetul de tip 2 necesită o autogestionare permanentă, ceea ce generează un stres psihologic semnificativ, cunoscut sub numele de distres diabetic, dublând riscul pacienților de a dezvolta tulburări psihice, inclusiv depresie.
O boală cronică precum diabetul de tip 2 necesită o disciplină riguroasă și o autoîngrijire constantă, 24 de ore pe zi, pe tot parcursul vieții. Această povară permanentă ridică adesea întrebarea: pot face față?
Influența reciprocă dintre psihic și diabet
Milioane de oameni trăiesc cu diabet de tip 2, luptându-se constant să-și mențină nivelul glicemiei sub control, deoarece pancreasul nu mai produce suficientă insulină. Deși boala este strâns legată de stilul de viață (obezitate, lipsă de mișcare, dietă nesănătoasă), mulți nu știu că psihicul influențează diabetul, și invers.
Experții explică faptul că tulburările psihice, cum ar fi depresia, joacă un rol important în apariția diabetului de tip 2. Depresia poate declanșa diabetul prin modificări hormonale, cum ar fi eliberarea crescută de cortizol, un hormon care inhibă efectul insulinei și suprasolicită pancreasul. În plus, depresia duce adesea la un stil de viață mai sedentar și la o dietă nesănătoasă, crescând astfel riscul de diabet.
Presiunea permanentă a autogestionării
Persoanele cu diabet sunt zilnic preocupate de menținerea bolii sub control. Deși autogestionarea oferă șansa de a evita complicațiile grave prin propriul comportament, ea aduce și o responsabilitate constantă pentru rezultate. Eșecul în gestionarea tratamentului poate duce la complicații acute, cum ar fi hipo- sau hiperglicemia, și la boli secundare grave.
Această presiune constantă poate provoca epuizare (burnout) sau așa-numitul distres diabetic, caracterizat prin:
- Lipsă de energie.
- Sentimentul de a fi copleșit de gestionarea bolii.
- Frica intensă de complicațiile pe termen lung.
Riscul de tulburări psihice la persoanele cu diabet este de aproximativ două ori mai mare decât în populația generală, ajungând până la risc de suicid. Statisticile arată că, la nivel european, sute de persoane cu diabet își pun capăt vieții anual.
Rolul major al anxietății
Frica de hipoglicemie (scăderea nivelului de zahăr din sânge) este un companion constant pentru pacienții care își injectează insulină. Simptomele variază de la tremur și amețeli la pierderea cunoștinței, afectând viața de zi cu zi și putând deveni chiar amenințătoare de viață (de exemplu, în timpul condusului).
Cea mai mare povară psihologică este însă frica de complicațiile pe termen lung. Afectarea ochilor, rinichilor, picioarelor, organelor sexuale, inimii sau creierului poate reduce semnificativ calitatea vieții și speranța de viață. Aceste îngrijorări domină adesea viața pacienților cu diabet.
