În câteva cuvinte
Povestea lui Thomas Sheridan, un britanic de 35 de ani care, din cauza unei tulburări alimentare rare (ARFID), a mâncat doar pâine prăjită timp de decenii. Această afecțiune i-a cauzat izolare socială și probleme profesionale, dar speră să găsească o soluție prin terapie.
O viață redusă la pâine prăjită cu unt și cereale de grâu – așa trăiește de zeci de ani Thomas Sheridan, un britanic de 35 de ani din Liverpool. Încă din copilărie, el nu poate mânca aproape nimic altceva decât aceste puține alimente, suferind de o tulburare alimentară rară.
„Este o tortură și mă simt ca un ciudat”, spune Thomas.
De zeci de ani, el nu a mâncat fructe, legume sau carne. Chiar și gândul la ele îi provoca greață. Din acest motiv, britanicul a fost considerat mult timp pur și simplu un „mâncăcios mofturos”. Abia la vârsta de 33 de ani a primit diagnosticul: suferă de tulburare de aport alimentar evitant-restrictiv (ARFID).
Spre deosebire de alte tulburări alimentare, cum ar fi anorexia sau bulimia, ARFID este mai puțin cunoscută. A fost inclusă în Clasificarea Internațională a Bolilor abia în 2022. Afecțiunea face ca persoanele afectate să nu tolereze majoritatea alimentelor din cauza consistenței, mirosului sau gustului lor. Doar gândul la mâncarea nedorită poate provoca o aversiune puternică și chiar vărsături.
Aversiunea lui Thomas față de anumite alimente a apărut încă din copilăria timpurie, aparent fără o cauză specifică. „Într-o zi, pur și simplu am încetat să mai mănânc orice altceva”, spune el. Tatăl său a încercat să-l convingă sau să-l mituiască să mănânce, dar fără succes.
În anii de școală, aversiunea sa față de mâncare nu a fost atât de vizibilă. Pe măsură ce a crescut însă, prietenii și cunoștințele îl tachinau pentru că nu voia niciodată să iasă la masă cu ei. „Într-o zi am încercat să gust un sandviș cu ou și cârnați, dar de îndată ce oul mi-a atins gura, a trebuit să vomit.”
Din cauza stării sale, Thomas s-a izolat tot mai mult. Continuă să se hrănească preponderent cu pâine albă cu unt sau cereale de grâu. Pentru a obține vitaminele necesare, ia suplimente. Aceasta deoarece o dietă unilaterală sau insuficientă cauzată de ARFID poate duce la deficiențe periculoase de nutrienți.
Thomas tânjește să poată mânca în sfârșit normal. „Este o tortură, mi-a închis atât de multe uși”, se plânge el. Speranța sa este acum o formă specializată de psihoterapie, care, se pare, i-a ajutat și pe alți pacienți, dar este scumpă. Din cauza afecțiunii sale, tânărul este declarat inapt de muncă, având deci foarte puțini bani.
Cauzele specifice ale tulburării nu sunt încă suficient studiate. Se suspectează și un factor psihologic, posibil declanșat după ce persoana a avut o experiență negativă asociată cu mâncarea, cum ar fi sufocarea, vărsăturile sau durerile de stomac.
