Un ghem misterios de blană, dinți și cozi – iar în mijlocul său: o luptă cruntă pentru supraviețuire. „Regele șobolanilor” este unul dintre cele mai ciudate fenomene ale naturii. Și este real.

Un Rege al Șobolanilor nu este un mit. Este vorba despre mai mulți șobolani ale căror cozi s-au încurcat iremediabil. De obicei, sunt șobolani tineri de casă (Rattus rattus), ale căror cozi sunt deosebit de lungi și flexibile. Dacă animalele trăiesc îngrămădite în cuiburi sau vizuini, cozile se pot înnoda, deoarece șobolanii au un fel de reflex de prindere în coadă. Atunci când animalele se mișcă, ghemul se strânge atât de tare încât șobolanii nu se mai pot desprinde unul de celălalt.

Acest fenomen se produce mai ales iarna, deoarece frigul favorizează înnodarea, atunci când cozile umede îngheață împreună. Ideea că șobolanii se înnoadă intenționat este considerată astăzi învechită.

Denumirea de „Regele șobolanilor” provine din spațiul lingvistic german. Probabil se bazează pe ideea că în fiecare grup domnește un rege, la fel ca și în cazul șobolanilor. În desenele vechi, acesta trona pe un tron din cozi de șobolani, cu coroană și sceptru.

În trecut, „Regele șobolanilor” era însă și o înjurătură pentru oamenii deosebit de mari sau lacomi. Abia mai târziu termenul a fost folosit pentru fenomenul real.

În Evul Mediu, descoperirea unui Rege al șobolanilor era considerată un semn de boală, moarte și, mai ales, ciumă. Nu fără motiv, deoarece o densitate mare de șobolani indica adesea o igienă precară. În literatură, Regele șobolanilor a fost stilizat ca un monstru cu mai multe capete, înfricoșător, demonic. De exemplu, Julius Wolff îl descrie în „Fluierarul din Hamelin” ca pe o ființă supranaturală, purtată de semenii săi subordonați.

Supraviețuirea este posibilă – pentru o scurtă perioadă. Există cazuri documentate în care un Rege al șobolanilor a fost găsit în viață. Unii șobolani au arătat chiar semne că au fost îngrijiți de alți șobolani. Deși abia se puteau mișca, se pare că au reușit să se hrănească cu resturi de mâncare sau cu boabe căzute.

Dar pe termen lung, lupta pentru supraviețuire este pierdută. Animalele sunt pradă ușoară, mor de foame, infecții sau răni. Unele au fost descoperite mumificate în structuri înguste de clădiri – conservate prin uscăciune și lipsa putrefacției.

Cel mai faimos Rege al șobolanilor a fost găsit în 1828, într-un coș de fum, în Buchheim, Turingia, lângă Altenburg. Acesta era compus din 32 de șobolani morți, mumificați, înnodați. Preparatul poate fi admirat și astăzi la Muzeul de Istorie Naturală „Mauritianum” din Altenburg.

La nivel mondial sunt cunoscute aproximativ 50-60 de descoperiri, aproape toate provenind din Europa Centrală: Germania, Franța, țările baltice și Danemarca.

Fenomenul este mai rar de la începutul secolului XX. Motivele sunt igiena îmbunătățită, mai puțini șobolani de casă și concurența din partea șobolanului cenușiu (Rattus norvegicus), a cărui coadă mai scurtă se înnoadă cu greu.

Un fenomen similar afectează uneori și puii de veveriță: cozile lor nu se înnoadă, dar se pot lipi cu rășină, gunoi sau material de cuib. În America de Nord și Canada au fost deja descoperiți mai mulți astfel de „regi ai veverițelor”, de obicei în viață. Ajutoarele au separat animalele și le-au salvat astfel viața.