
În câteva cuvinte
Știrea oferă recomandări esențiale pentru culesul sigur al ciupercilor, incluzând reguli de identificare a speciilor comestibile și otrăvitoare, măsuri de precauție și acțiuni în caz de intoxicație. Se pune un accent deosebit pe regulile de prelucrare și depozitare a ciupercilor culese, precum și pe avertismentul privind toxicitatea speciilor otrăvitoare chiar și după tratamentul termic.
Odată cu începerea sezonului de cules ciuperci, mii de amatori se îndreaptă spre păduri în căutarea darurilor naturii. Însă, în fiecare an, culegătorii de ciuperci se confruntă cu același pericol: multe specii comestibile au "gemeni" otrăvitori, ceea ce duce la numeroase cazuri de intoxicații. Pentru a evita greșelile fatale, este esențial să respectați cu strictețe regulile și să știți cum să deosebiți ciupercile bune de cele periculoase.
Experții îndeamnă la prudență, mai ales pe începători. Cunoașterea speciilor locale de ciuperci otrăvitoare și a caracteristicilor lor distinctive este crucială pentru un cules sigur. Studiați-le cu atenție pentru a le putea identifica corect și a înțelege ce pericole prezintă.
7 reguli de aur pentru culegătorii de ciuperci începători:
- Culegeți doar ciupercile pe care le cunoașteți 100%. Nu culegeți niciodată ciuperci albe cu lamele (spre deosebire de cele cu tuburi) — acestea sunt adesea otrăvitoare!
- Lăsați ciupercile mici și cele prea vechi. Nu pot fi identificate în mod clar și pot fi afectate de boli sau toxine.
- Fiecare persoană are voie să culeagă zilnic doar pentru consum propriu (1–2 kilograme).
- Ciupercile culese trebuie procesate în decurs de 24 de ore.
- Înainte de consum, ciupercile trebuie prăjite sau fierte cel puțin 15–20 de minute.
- Nu consumați mai mult de 250 de grame de ciuperci sălbatice pe săptămână. Adesea, acestea sunt greu digerabile și pot acumula metale grele.
- Culesul ciupercilor este interzis în rezervații naturale, parcuri naționale și pe proprietăți private.
În timpul căutării ciupercilor, este recomandat să aveți la dumneavoastră un ghid de identificare a ciupercilor (carte sau aplicație mobilă). Comparați exemplarele găsite cu imaginile și descrierile de referință. Dacă nu sunteți siguri dacă o ciupercă este comestibilă, mai bine lăsați-o în pădure. Căutați ajutorul experților micologi sau al culegătorilor experimentați pentru a vă asigura că nu culegeți specii otrăvitoare.
În cazul suspiciunii de intoxicație, apelați imediat la serviciul de urgență sau la linia telefonică de urgență pentru intoxicații. Numerele de telefon actuale pentru urgențe pot fi găsite online.
Care ciuperci sunt ușor de recunoscut?
Există câteva specii de ciuperci care sunt relativ ușor de recunoscut datorită aspectului lor distinctiv, ceea ce le face mai sigure pentru începători.
- Gălbiorii (bureți galbeni): Se recunosc după culoarea lor galbenă caracteristică și forma ușor ondulată, în formă de pâlnie.
- Hribii (ciuperci porcini): Sunt distinctivi, având o pălărie groasă, maro și un picior robust cu un model solzos.
Însă, aveți grijă: chiar și aceste ciuperci populare au "gemeni" otrăvitori care pot induce în eroare.
Cum se păstrează și se procesează ciupercile culese?
Ciupercile ar trebui procesate în aceeași zi în care sunt culese. Dacă nu este posibil, păstrați-le la frigider la aproximativ 2–4 grade Celsius într-un recipient permeabil la aer. Ciupercile curate se șterg cu un prosop uscat, iar cele murdare se curăță cu o cârpă umedă. Dacă este necesar, periați-le ușor sub jet de apă și uscați-le cu un prosop de hârtie.
Nu le lăsați în apă, altfel își vor pierde gustul și vor deveni lipicioase. Majoritatea ciupercilor (excepții: champignon, ciuperci pleurotus) sunt necomestibile crude și trebuie gătite cel puțin 15 minute. Cel mai bine este să le sotați într-o tigaie cu unt sau ulei de măsline, sare și piper.
Atenție: O ciupercă otrăvitoare rămâne otrăvitoare chiar și după gătire! Toxina nu se descompune la căldură!