În câteva cuvinte
Acum 20 de ani, Eintracht Frankfurt traversa o perioadă dificilă, marcată de rezultate foarte slabe în meciurile din deplasare, fenomen numit ironic «virusul deplasărilor». Performanța echipei era caracterizată de greșeli defensive, lipsă de încredere și ineficiență, atrăgând critici vehemente din partea președintelui Peter Fischer, care avertiza asupra riscului de a rămâne în liga secundă.
«Încă se dezbate dacă viruşii pot fi consideraţi microorganisme vii.» Aşa scrie într-un lexicon. Cel târziu după prestaţia lipsită de viaţă a echipei Eintracht în înfrângerea dureroasă cu 2-3 la Ahlen în 2005, a devenit clar: trupa antrenată atunci de Friedhelm Funkel era definitiv afectată de «virusul meciurilor în deplasare».
Preşedintele Peter Fischer declara la acea vreme: «A fost o obrăznicie cum ne-am prezentat acolo. Măcar dacă ne-ar fi învins adversari puternici. Dar sunt echipe cărora, în mod normal, cu lotul nostru, ar trebui să le arătăm limitele. Nu poţi decât să-ţi fie ruşine.»
«Virusul meciurilor în deplasare» al Eintracht manifesta următoarele simptome tipice la acea vreme:
- Dezorientare totală. În principal în apărare (vizibilă la toate cele trei goluri primite).
- Atacuri severe de anxietate. Mai ales la mijlocul terenului, înainte de contactul cu mingea. Plus o insensibilitate totală la cele mai simple pase de cinci metri.
- Tendinţă extremă de a cădea (simulare). Frecventă în atac, cauzată de crize bruşte de slăbiciune.
- Hipersensibilitate şi disconfort la întrebări critice despre cauze.
Exista un leac pentru «virusul meciurilor în deplasare»? Preşedintele Fischer sugera o metodă drastică: «Ar trebui să li se arate echipei în permanenţă înregistrarea video a acelui meci execrabil. Şi, în acelaşi timp, să li se explice clar că aşa vor continua să călătorească prin satele ligii secunde...»
