În câteva cuvinte
Cercetătorii americani au descoperit o corelație între utilizarea medicamentelor precum Semaglutid pentru slăbit și apariția mai frecventă a tusei cronice. Studiul subliniază necesitatea unor investigații suplimentare.
Un studiu amplu, realizat de cercetători americani, a evidențiat o corelație notabilă: pacienții care utilizează injecții pentru slăbit, precum Semaglutid (Ozempic, Wegovy) și Tirzepatid (Mounjaro, Zepbound), par să sufere mai frecvent de tuse cronică.
Rezultatele studiului, publicate pe 26 noiembrie 2025 în jurnalul științific "J", se bazează pe analiza dosarelor medicale electronice a aproximativ două milioane de adulți. Dintre aceștia, 427.555 de persoane au primit așa-numiții agoniști ai receptorilor GLP-1 – o clasă de medicamente cunoscute pentru capacitatea lor de a reduce nivelul zahărului din sânge și de a contribui la pierderea în greutate.
Comparația a arătat că, în rândul pacienților care au luat aceste medicamente, riscul unui nou diagnostic de tuse cronică a fost cu aproximativ 12% mai mare în comparație cu cei care au utilizat alte medicamente antidiabetice.
Interesant este că acest efect a fost chiar mai pronunțat la persoanele fără o boală de reflux cunoscută anterior. În acest grup, tusea cronică a apărut cu aproximativ 29% mai frecvent. În funcție de medicamentul de comparație, creșterea incidenței tusei a variat între 14% și 36%.
Cercetătorii subliniază însă că datele lor indică doar o asociere, nu o relație cauzală directă. Ei afirmă textual: "Descoperirile sugerează că pacienții care utilizează agoniști ai receptorilor GLP-1 prezintă un risc crescut de tuse cronică; intensitatea și mecanismele acestei asocieri ar trebui investigate în continuare".
Printre posibilele explicații, autorii menționează legătura cunoscută a acestor substanțe active cu problemele de reflux. De asemenea, iritația anumitor căi nervoase din zona gâtului și a pieptului ar putea juca un rol – acolo se găsesc receptorii țintă ai acestor medicamente.
Investigațiile anterioare au arătat deja că medicamentele GLP-1 pot acționa asupra stomacului și căilor respiratorii – de exemplu, prin simptome de reflux sau reacții adverse rare la nivel ORL. Alte studii, în schimb, au raportat efecte neutre sau chiar favorabile în cazul astmului sau BPOC.
