În câteva cuvinte
Înainte de COP 30, se propune lansarea fondului "Tropical Forests Forever Facility" (TFFF) de 125 de miliarde de dolari pentru protejarea pădurilor tropicale, cu interes din partea Germaniei. Cu toate acestea, economistul climatic Max Alexander Matthey critică modelul, considerându-l prea riscant financiar și oferă o alternativă bazată pe contribuții stabile din partea țărilor donatoare.
În pregătirea celei de-a 30-a Conferințe a Părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP 30) din Belém, regiunea amazoniană a Braziliei, se va lansa așa-numitul "Tropical Forests Forever Facility" (TFFF). Obiectivul principal al acestei inițiative este protejarea pe termen lung a pădurilor tropicale.
La Summitul Liderilor, programat pentru 6 noiembrie, va fi prezentată această idee, iar Germania, prin intermediul cancelarului Friedrich, își manifestă interesul pentru o participare activă. Chiar și persoanele private sunt încurajate să investească și să câștige din eforturile de salvare a pădurilor tropicale.
TFFF vizează un volum total de 125 de miliarde de dolari SUA, dintre care aproximativ 25 de miliarde provin din fonduri publice și contribuții guvernamentale, iar 100 de miliarde din capital privat. Mecanismul prevede că țările care își protejează pădurile primesc o primă de 4 dolari pe hectar. În schimb, dacă pădurea tropicală este distrusă, țara este penalizată cu o reducere de 400 de dolari pe hectar din prime.
Cu toate acestea, TFFF este și sub tirul criticilor. Economistul climatic Max Alexander Matthey avertizează că, deși la prima vedere sună convingător, modelul este "extrem de riscant". Pentru a plăti primele promise țărilor, fondul ar trebui să genereze cel puțin 2,5 miliarde de dolari anual. Acest lucru ar fi posibil doar dacă capitalul de investiții de 125 de miliarde de dolari ar aduce o rentabilitate constantă de 3% pe parcursul a zeci de ani, o ipoteză pe care Matthey o consideră nerealistă.
"Banii ar trebui să curgă în special în obligațiuni din țările emergente. Dar acolo cursurile fluctuează puternic, iar dacă o țară se confruntă cu dificultăți de plată, pădurea tropicală suferă imediat – iar investitorii privați sunt inițial protejați de pierderi prin depozite de stat," explică Matthey.
El subliniază, de asemenea, că aproximativ 300 de milioane de dolari pe an sunt alocate pentru taxe de management și financiare, ceea ce ar putea însemna că "în cele din urmă băncile ar putea câștiga, în timp ce pentru păduri nu ar mai rămâne aproape nimic."
Matthey propune un model alternativ, mai simplu: cinci țări donatoare ar putea pune la dispoziție anual 500 de milioane de dolari timp de 20 de ani pentru protecția pădurilor, de exemplu printr-un contract de obligațiuni. Acest lucru ar asigura certitudine în planificare, fără speculații și fără un risc de 25 de miliarde de dolari pentru contribuabili.
