În câteva cuvinte
Studiul relevă o legătură strânsă între narcisism, excluderea socială și singurătate. Persoanele narcisiste percep mai acut semnalele de respingere, ceea ce conduce la un cerc vicios de izolare și întărire a trăsăturilor narcisiste. Timpul și maturizarea par a fi un potențial antidot împotriva acestui comportament.
Narcisismul și Ostracismul
Narcisismul privește realitatea din centrul supraevaluat al propriei persoane, dar produce și o doză otrăvitoare de suferință.
Un studiu amplu a analizat legătura dintre narcisism și ostracismul, o formă de excludere socială. Cercetătorii de la universitățile din Basel, Kaiserslautern-Landau și Auckland au descoperit că persoanele narcisiste se simt mai excluse din relațiile sociale și din viața de zi cu zi.
Explicația este că ei sunt mai sensibili la semnalele de excludere și interpretează interacțiunile sociale ambigue ca respingeri.
Studiul, publicat în februarie, s-a concentrat pe "narcisismul grandios", caracterizat de nevoia de admirație, fantezii de succes și putere.
Cercetările au implicat sondaje, experimente și jocuri virtuale pentru a evalua percepția de excludere.
Rezultatele au arătat că narcisiștii se simt excluși mai ales în situații sociale ambigue. De asemenea, jucătorii tind să-i evite pe cei considerați narcisiști.
Analiza datelor pe 14 ani a arătat că narcisismul și ostracismul se auto-întăresc reciproc.
Ostracismul poate duce la sentimente de neliniște, frustrare și ostilitate.
Scriitorul și istoricul Juan Gómez Bárcena analizează în eseul său "Mapa de soledades" exemple de mari singuratici, mulți dintre ei și mari narcisiști, precum scriitorul Horacio Quiroga.
Unii psihologi cred că narcisismul este în creștere, dar alte studii arată că acesta poate scădea odată cu vârsta.
Prin urmare, o posibilă soluție pentru a scăpa de oglindă este pur și simplu, timpul.
