Dacă mayașii ar fi avut dreptate cu predicțiile lor și lumea s-ar fi sfârșit în 2012, ultima mare stea de la Hollywood ar fi fost Michael Fassbender (Heidelberg, 47 de ani).

În 2011, era cel mai dorit și cel mai omniprezent actor. A acaparat coperțile revistelor, a avut încasări uriașe și a cucerit criticii cu o combinație inteligentă de titluri independente și francize. Industria nu-și amintea un astfel de fenomen: nu era doar un actor rafinat, ci și elegant și atractiv într-un mod relaxat. "Noul Brando" l-au numit. "Un Errol Flynn modern", a spus David Cronenberg despre el. Regizorul Steve McQueen a mers mai departe: "Este revoluționar. Posedă o vulnerabilitate și o senzualitate foarte puternice. Posedă o feminitate extraordinară, fără a înceta să fie un bărbat adevărat. Există actori și există artiști, iar Michael este un artist". Elogiile nu se epuizau pentru a-l defini.

De-a lungul a cinci ani, pe lângă laude, a acumulat premii: două nominalizări la Oscar, un premiu al Criticilor de Film, un premiu al Sindicatului Actorilor și Cupa Volpi pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Veneția. Toată lumea voia să-și asocieze numele cu al lui, toate marile proiecte îl includeau. Și apoi, în 2017, curba succesului a scăzut cu o asemenea virulență încât *The Guardian* s-a întrebat: Va putea Michael Fassbender să supraviețuiască anului său de eșecuri? O succesiune de premiere dezastruoase amenința să "ruineze cariera strălucită a acestui actor".

Premierele sale și-au pierdut relevanța, dacă nu au fost chiar eșecuri catastrofale. Deși nu totul a fost negativ. Într-unul dintre acele filme pe care nimeni nu le-a văzut, *The Light Between Oceans* (2016), a cunoscut-o pe Alicia Vikander, o altă stea cu o traiectorie similară: o europeană care devenise actrița momentului într-un mod fulgerător, cu un Oscar pe raft și o franciză suculentă, *Lara Croft*, în devenire. După ce și-au ținut relația departe de reflectoare, s-au căsătorit, s-au mutat la Lisabona și au dispărut la fel de lin pe cât de brusc urcaseră pe lista A de la Hollywood. De atunci, numele lui Fassbender a fost asociat doar cu rezultatele curselor de mașini: concurează la nivel profesional din 2017. Iar când producătorii se gândesc la actori veniți din insulele britanice, se gândesc la Paul Mescal.

Fassbender a ieșit timid din retragerea sa voluntară în 2023, cu câteva proiecte mult sub talentul demonstrat: o peliculă uitată despre fotbal și *The Killer*, de David Fincher. Acum revine în forță, în serialul de televiziune *The Agency* și în *Black Bag*, unde a lucrat sub îndrumarea unuia dintre regizorii săi preferați, Steven Soderbergh. Recenziile sunt disparate, dar actorul, dedicat vieții sale de familie, nu pare să fie prea nerăbdător să revină în prim-plan.

De la 'heavy' la interpret

Fassbender s-a născut în Heidelberg, Germania. Mama sa este irlandeză, iar tatăl său german. Când actorul avea doi ani, s-au stabilit în Irlanda, unde dețin un restaurant. Prima sa pasiune a fost muzica. Cu pantaloni scurți, bocanci Martens și plete, a făcut parte dintr-o trupă heavy "capabilă să alunge pe oricine de oriunde", după cum a descris-o el însuși. Nu a avut prea mult succes. Nici nu a excelat la studii. S-a gândit să devină avocat, arhitect sau jurnalist, dar nu a durat mult până să-și concentreze eforturile asupra actoriei.

La 19 ani, s-a mutat la Londra pentru a studia teatrul. "Mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu cât de scump era Londra. Părinții mei m-au ajutat, dar nu am avut niciodată mulți bani", a relatat el pentru *The Hollywood Reporter* în 2012. "Așa că primii trei sau patru ani au fost foarte complicați, între a plăti școlarizarea la școala de teatru și a supraviețui". Primul rol pe care l-a obținut a fost în serialul HBO *Band of Brothers*, produs de Steven Spielberg și Tom Hanks. "Sincer, mi-l amintesc vag, dar dacă aș fi știut atunci ce știu acum despre Michael Fassbender, am fi făcut un episod din serial doar pentru el", a afirmat Hanks ani mai târziu.

A crezut că succesul de critică al serialului se va materializa în oferte, dar nu a fost așa. Nu trecea de probe. "M-am simțit rușinat și m-am întors la Londra. Am obținut sporadic roluri în televiziunea britanică între 23 și 27 de ani, dar au fost foarte neregulate". Pentru a supraviețui, făcea reclame și orice muncă care îi permitea să plătească chiria, a fost barman și a descărcat camioane. Nu s-a întâmplat nimic până când abdomenul său, unul dintre puținele care nu erau digitale, l-a făcut să iasă în evidență printre ceilalți 299 de troieni din *300* (2007), adaptarea viguroasă a lui Zack Snyder a romanului grafic al lui Frank Miller, unde l-a interpretat pe Stelios. Dar opera unui debutant a fost cea care a schimbat totul.

Prima întâlnire cu omul care avea să-i schimbe viața a fost dezastruoasă. Regizorul Steve McQueen provenea din lumea filmului de animație și nu era obișnuit să lucreze cu actori. Fassbender, la rândul său, trăgea după el prea multe dezamăgiri, iar nervozitatea sa semăna cu aroganța. "Când a venit la audiție, m-am gândit: cine este tipul ăsta? Părea că nu-i pasă", și-a amintit McQueen. "Ceea ce nu știam era tot refuzul pe care îl suferise. L-au chemat la o a doua audiție și totul s-a luminat. M-am urcat pe motocicleta lui și ne-am îmbătat împreună".

McQueen îl căuta pe protagonistul filmului *Hunger*, povestea reală a lui Bobby Sands, un prizonier IRA care a murit după o grevă a foamei în închisoare. Părea un rol potrivit pentru un Fassbender care, potrivit familiei sale, este descendent al liderului revoluționar irlandez Michael Collins (care în film a fost interpretat de Liam Neeson). Pentru a semăna cu aspectul lui Sands în ultimele zile ale vieții sale, Fassbender s-a hrănit luni de zile cu fructe de pădure, nuci și sardine și a pierdut 20 de kilograme.

Tarantino și ridurile

Când a apărut posibilitatea de a lucra cu Tarantino, a fost copleșit de dorință. Prima sa probă, din nou, a fost un dezastru. "Mi-am sunat părinții imediat după ce am ieșit și le-am spus: am dat-o în bară", și-a amintit el în *Business Insider*. Din fericire, interpretarea sa ca Hicox a fost suficient de convingătoare pentru a-l cuceri pe Tarantino și restul este istorie. Hollywood-ul nu știa dacă era o tânără promisiune sau un veteran care ajungea târziu la statutul de vedetă. "Prima dată când am fost la Los Angeles aveam 24 de ani și credeau că am 35. Agentul care m-a dus la o emisiune de televiziune nu m-a crezut și a trebuit să-i arăt permisul de conducere. Mă bucur foarte mult de ridurile de pe frunte și de pe față, pentru că așa este viața mea. Este povestea mea și îmi place să o văd și la alții. Aceste riduri se datorează unei fete care mi-a frânt inima și nu vreau să scap de ea în niciun fel".

Horoscopul chinezesc spune că 2011 a fost anul iepurelui, dar la Hollywood a fost anul Fassbender. A fost romanticul Rochester din *Jane Eyre* și Magneto, unul dintre cele mai complexe personaje din universul Marvel; l-a interpretat pe filosoful Carl Jung sub îndrumarea lui David Cronenberg, iar Steven Soderbergh l-a cooptat pentru *Haywire*, dar *Shame* (2011) a fost cel care i-a permis să-și arate întregul potențial. Portretul său brutal și sfâșietor al unui dependent de sex a uimit criticii, iar nudurile frontale au transformat o parte a anatomiei sale, care de obicei are un rol minor, în vedeta sezonului de premii.

"Penisul tău a fost o revelație. Sunt dispusă să lucrez cu el oricând", a declarat Charlize Theron în timpul unei gale de premiere. "Fassbender poate juca golf fără mâini", a glumit George Clooney în timpul Globurilor de Aur. *Vanity Fair* a publicat un articol intitulat *Un an în viața penisului lui Michael Fassbender*. În fiecare interviu, niciun jurnalist nu evita să menționeze organul său sexual. Nominalizarea la Oscar pe care toată lumea o considera sigură nu a venit, iar el consideră că toată agitația din jurul dimensiunilor sale a avut mult de-a face cu asta. "Faptul că am urinat m-a costat un Oscar", a declarat el pentru *GQ*, referindu-se la scena în care, gol, se îndreaptă spre baie.

"La început, oamenii îmi spuneau că voi merge la Oscar și mie nu-mi păsa. Dar să ți se repete atât de mult te face să crezi și să o iei de bună. Am crezut că voi fi acolo. Și apoi am aflat că nu și m-am simțit rău. Foarte rău", a recunoscut el. "Nudurile erau esențiale pentru a înțelege personajul și de aceea le-am făcut. Pe de altă parte, nu înțeleg de ce nuditatea frontală masculină este atât de controversată, dar actrițele o fac și toată lumea pare să creadă că este cât se poate de normal". Un răspuns similar cu cel pe care l-a dat cu câteva zile în urmă actorul din *The White Lotus*, Jason Isaacs, al cărui penis a atras mai multe comentarii decât toate episoadele difuzate ale serialului.

Dacă 2011 a reprezentat lansarea sa fulminantă, 2012 a fost anul consacrării sale. Lista marilor regizori cu care a lucrat a crescut atunci când Ridley Scott l-a cooptat pentru *Prometheus*, renașterea legendarei saga *Alien*, în care l-a interpretat pe David, un android obsedat de Lawrence al Arabiei, iar reîntâlnirea sa cu Steve McQueen în *12 Years a Slave* i-a adus prima nominalizare la Oscar. A doua a venit pentru interpretarea lui Steve Jobs în 2015, după ce, în ultimul moment, Christian Bale a renunțat la filmul lui Danny Boyle.

Nimeni nu muncea mai mult decât el și nimeni nu apărea pe mai multe coperți, dar faima nu l-a orbit. "Acum zece ani, aș fi fost atras și sedus de tot ceea ce implică faima, dar acum nu mă mai interesează. Mă consider norocos că am realizat ceea ce am realizat și că mulți mari cineaști vor să lucreze cu mine. Asta este mai mult decât suficient pentru mine. Am petrecut mult timp fără muncă. Acum încerc să profit de oportunități", a recunoscut el pentru *Irish America Magazine* în 2012.

Și apoi a venit declinul. Nimic din ceea ce lansa nu funcționa. Adaptarea jocului video *Assassin's Creed*, de exemplu, a fost unul dintre cele mai mari eșecuri din 2016. Recenziile au fost nefaste, o lovitură deosebit de dureroasă, deoarece fusese un proiect personal pe care el însuși l-a produs. Și mai rău a fost *The Snowman* (2017). Bazat pe romanul de succes al lui Jo Nesbø, avea toate ingredientele pentru a sparge box office-ul și, cu toate acestea, a fost un dezastru fără precedent. Cu o evaluare de doar 7% pe Rotten Tomatoes, a însemnat sărutul morții pentru cariera lui Fassbender și pentru noir-ul nordic. Timp de șase ani a dispărut de pe ecrane, cu excepția unei apariții în *Dark Phoenix*, unul dintre cele mai mari dezastre Marvel. În ciuda secretomaniei cu care își gestionează viața privată, s-a aflat că s-a căsătorit cu actrița Alicia Vikander. Ieșea de pe piață unul dintre cei mai râvniți burlaci de la Hollywood, despre care se zvonise că ar fi avut relații cu Zoe Kravitz, Rosario Dawson sau Lupita Nyong'o.

Îndepărtarea sa de prima linie i-a permis, de asemenea, să evite declarațiile despre o problemă din trecut care a reapărut: plângerea pentru violență domestică pe care fosta sa parteneră, Sunawin Andrews, o depusese în 2010, chiar înainte de ascensiunea sa la Hollywood. Și înainte de #metoo. Modelul și actrița a solicitat un ordin de restricție împotriva actorului, precum și plata a 24.000 de dolari în facturi medicale, după ce a suferit diverse răni din cauza loviturilor primite în timpul diferitelor crize de furie ale actorului. Apoi a venit succesul fulminant și nu a existat niciun proces, doar tăcere.

În timpul absenței sale de pe ecran, s-a concentrat pe curse, un proces pe care l-a prezentat în documentarul *Road to Le Mans*, pe căsnicia sa și pe paternitate. Acum, după câteva reveniri timide, pare să-și reactiveze cariera. "Mă bucur să revin la actorie", a declarat el pentru IndieWire, fără a acorda prea multă importanță pauzei sale, "pentru că îmi dau seama că este singurul lucru pe care știu să-l fac".