În câteva cuvinte
Claire Danes a împărtășit experiența celei de-a treia sarcini neașteptate la vârsta de 44 de ani, mărturisind despre un "sentiment ciudat de rușine" și încurajând o abordare mai transparentă a provocărilor vieții de părinte.
Uneori, viața ne rezervă surprize neașteptate. În 2023, Claire Danes, pe atunci în vârstă de 44 de ani, a experimentat, la propriu, o minune care a luat-o complet prin surprindere. A devenit mamă pentru a treia oară.
Fiii Cyrus (12 ani) și Rowan (7 ani) au devenit frați mai mari cu o diferență considerabilă de vârstă, iar Claire și soțul ei, Hugh Dancy, s-au bucurat de venirea pe lume a unei fiice, după doi băieți. Însă, alături de fericirea imensă, actrița a simțit și alte emoții. Una dintre ele: rușinea!
Nu și-a confirmat niciodată a treia sarcină, dar la Premiile Globul de Aur din ianuarie 2023, burta de gravidă a lui Danes era deja vizibilă. Fiica s-a născut în iulie, la trei luni după ce Claire împlinise 44 de ani.
În timpul înregistrării unui podcast, vedeta din "Homeland" a dezvăluit că pur și simplu a crezut că era "într-adevăr imposibil" să mai rămână însărcinată la 43 de ani. Când a fost contrazisă de realitate, șocul inițial a fost profund. Actrița americană chiar și-a numit bebelușul "Oopsie daisy Baby" – o expresie engleză tradusă prin "Hopa!".
"Eram deja atât de în vârstă când s-a întâmplat asta. Dintr-o dată am simțit o rușine ciudată, ca și cum aș fi fost obraznică și prinsă", a mărturisit actrița din New York.
A fost "ciudat" și "nebun" să rămână din nou însărcinată într-o etapă ulterioară a vieții, deoarece la acel moment avea deja "un copil mic și un adolescent" acasă. Fiii ei, Cyrus și Rowan, aveau zece și, respectiv, patru ani când au primit o soră.
Deși subiecte precum depresia postpartum nu mai sunt un tabu social, Claire Danes încurajează neobosit alte mame și tați să vorbească mai transparent despre provocările vieții de părinte. Într-un interviu acordat revistei "Harper's Bazaar" în 2014, ea a declarat: "Încă ne simțim presați să vorbim despre asta într-un mod foarte romantic". A vorbit despre "sentimente de amărăciune și anxietate, de a fi prinsă în acest rol și responsabilitate". Responsabilitatea permanentă pentru o ființă mică a fost pentru ea "cea mai dificilă adaptare".