Reducerea ajutorului pentru dezvoltare ca urmare a sancțiunilor

Reducerea ajutorului pentru dezvoltare, ca urmare a sancțiunilor asupra ajutorului extern, crește numărul deceselor materne, al copiilor sub cinci ani și al bebelușilor sub un an în țările în care aceste măsuri au fost aplicate, punând astfel capăt progreselor realizate în aceste teritorii în ultimii ani. Aceasta este principala concluzie a unui studiu publicat joi în revista The Lancet Global Health, care analizează impactul pe parcursul a trei decenii al acestor instrumente economice adoptate împotriva a 67 de țări cu venituri mici și medii ca răspuns la o lovitură de stat, conflicte armate sau încălcări ale drepturilor omului.

Potrivit autorilor cercetării, este primul studiu de acest tip care analizează impactul sancțiunilor asupra ajutorului extern asupra sănătății umane și, în special, asupra sănătății materno-infantile.

„O parte din obiectivul meu ca academician este să pot explica, folosind instrumente analitice, ce înseamnă intervențiile geopolitice și ce fac. Să fim capabili să demonstrăm și să cuantificăm impactul sancțiunilor asupra ajutorului extern”, a declarat pentru Джерело новини Ruth M. Gibson, cercetător postdoctoral la Universitatea Stanford și autorul principal al studiului, alături de o echipă multidisciplinară de la Stanford, Universitatea Drexel și Universitatea din Washington.

Autorii menționează că rezultatele analizei sunt relevante mai ales în contextul actual, cu schimbarea politicii de ajutor extern a guvernului american în 2025 și cu înghețarea fondurilor USAID, agenția de cooperare americană.

Gibson subliniază faptul că nu se poate face o comparație directă, deoarece sancțiunile asupra ajutorului extern sunt o metodă de pedepsire a unei țări, iar reducerea programelor de ajutor extern ale Statelor Unite este o decizie internă care se aplică în mod generalizat. „Este un instrument politic și un mecanism diferit”, insistă ea. „Cu toate acestea, există lecții pe care le putem învăța din acest studiu despre ce s-ar putea întâmpla cu închiderea USAID, reducerile și anulările contractelor de ajutor extern”, explică ea.

„Ceea ce arată cercetarea noastră este că există o întârziere în dificultățile umanitare care apar ca urmare a sancțiunii asupra ajutorului extern. Așadar, este rezonabil să ne gândim că va exista o întârziere în ceea ce privește implicațiile deciziilor politice care se iau în acest moment și este probabil ca impactul pe termen lung să fie foarte substanțial”, adaugă ea.

Gibson a locuit în Madagascar timp de trei ani după lovitura de stat din 2009. „Comunitatea internațională a retras aproape tot ajutorul extern, cu excepția celui destinat programelor umanitare esențiale. Și, în esență, am văzut cum sistemul de sănătate se prăbușește și țara se destramă”, explică ea. „ONU a declarat în acest sens că o generație de copii va fi afectată de retragere și de sancțiunile asupra ajutorului extern. Am văzut că se întâmplă acest lucru și de aceea am făcut acest studiu”, adaugă ea.

Analiza se concentrează pe 88 de episoade de sancțiuni în 67 de țări cu venituri mici și medii între 1990 și 2019 și explică modul în care aceste măsuri au redus Ajutorul Oficial pentru Dezvoltare (AOD) și cel destinat în special sănătății (ADS).

În concret, aceste sancțiuni au presupus o reducere cu 17% a ajutorului pentru dezvoltare destinat sănătății. Un număr total de 66 de țări nesancționate au servit drept grup de control la realizarea cercetării.

Există lecții pe care le putem învăța din acest studiu despre ce s-ar putea întâmpla cu închiderea USAID. Ruth M. Gibson, cercetător postdoctoral la Universitatea Stanford

Sancțiunile asupra ajutorului extern au redus cu aproximativ 2,4% cheltuielile totale pentru sănătate ale unei țări.

„Micile schimbări în cantitatea de bani pe care o țară o primește pentru ajutorul pentru dezvoltare destinat sănătății au implicații enorme asupra bunăstării și vieții femeilor și copiilor”, explică coautorul studiului.

„Când ajutorul pentru dezvoltare pentru sănătate este redus ca procent din cheltuielile totale pentru sănătate, atunci încep să se vadă efectele asupra mortalității materne și infantile”, adaugă ea.

Ca urmare a acestei reduceri, s-a produs o creștere cu 3,1% a mortalității infantile la copiii sub un an, cu o medie anuală de 129,3 decese suplimentare la 100.000 de născuți vii.

În ceea ce privește mortalitatea copiilor sub cinci ani, s-a produs o creștere de 3,6% (47,1 decese suplimentare la 100.000 de născuți vii).

Iar în ceea ce privește decesele materne, creșterea a fost de 6,4% (10,9 decese la 100.000 de născuți vii).

„Majoritatea deceselor au loc în al patrulea sau al cincilea an [de când se impun aceste sancțiuni asupra ajutorului extern]”, adaugă Gibson.

Regres major

Studiul estimează că impunerea de sancțiuni de cinci ani sau mai mult — durata medie observată în eșantion — poate anula 64% din progresele înregistrate în lupta împotriva mortalității materne, 29% din îmbunătățirile ratelor de mortalitate la sugarii sub un an și 26% din progresele în reducerea deceselor copiilor sub cinci ani care au avut loc în aceste țări între 1990 și 2019.

„Am început analiza în 1990, deoarece Națiunile Unite au avut o „epocă de aur” a sancțiunilor între 1990 și anul 2000. Erau folosite tot timpul. Ne-am oprit în 2019 din cauza disponibilității datelor”, rezumă Gibson.

Printre țările care emit sancțiuni, studiul arată că SUA reprezintă în mod sistematic aproximativ 50% și, împreună cu Uniunea Europeană, reprezintă aproximativ trei sferturi din sancțiunile emise.

Autorii studiului recomandă monitorizarea impactului asupra sănătății în timpul regimurilor de sancțiuni, luând în considerare posibilitatea de a reduce durata sau intensitatea.

„Intensitatea depinde, practic, de timpul în care mențineți măsura în vigoare sau de cantitatea de sprijin pe care o retrageți”, explică Gibson, și adaugă că se sugerează, de asemenea, în analiză „evaluarea fragilității țărilor înainte de a impune aceste măsuri”.