În câteva cuvinte
Acordul dintre președinții Bukele și Trump privind trimiterea migranților din SUA în El Salvador și găzduirea lor în închisoarea CECOT generează controverse majore. Bukele obține avantaje financiare și politice, inclusiv validarea modelului său carceral strict, în timp ce Trump pare să ocolească legislația internă. Criticii avertizează asupra încălcărilor drepturilor omului și lipsei de transparență din jurul acordului, punând sub semnul întrebării legalitatea și sustenabilitatea acestuia.
Într-o nouă demonstrație cu ambiții cinematografice, președintele salvadorean Nayib Bukele a prezentat lumii duminica trecută un nou videoclip al mega-închisorii sale, Centrul de Detenție pentru Terorism (CECOT).
În videoclip, zeci de polițiști supun mai mulți bărbați încătușați la mâini și la picioare, îi bagă pe unii în mașini blindate și pe alții în autobuze și îi transportă la închisoare, unde sunt rași și îmbrăcați în haine albe de deținut. Ceea ce este mai surprinzător este că, de data aceasta, noii interni nu sunt doar membri ai bandelor Mara Salvatrucha 13 și Barrio 18, grupurile criminale pentru care a fost construită închisoarea, ci și – conform versiunii guvernului Donald Trump – presupuși membri ai bandei venezuelene Tren de Aragua. Toți deportați din Statele Unite.
Vlăgtura, care a ajuns în El Salvador sâmbătă seara cu 261 de persoane la bord, este prima dintr-un acord încheiat de președinții Bukele și Trump, despre care nu se știe aproape nimic. Singura informație publică de până acum este că președintele salvadorean s-a oferit să transforme CECOT într-o extensie a sistemului carceral american în schimbul unei plăți de 20.000 de dolari anual de persoană.
Acordul a fost foarte contestat în ambele țări. În Statele Unite, cu câteva ore înainte de aterizare, un judecător a ordonat guvernului să oprească operațiunea și a dispus întoarcerea avioanelor care se aflau în aer, ceea ce nu s-a întâmplat. Administrația Trump a răspuns că notificarea a sosit când aparatele survolau deja apele internaționale. Dezbaterea cu privire la faptul dacă Trump a sfidat o hotărâre judecătorească continuă și ar putea ajunge la Curtea Supremă. Între timp, în El Salvador, experții se întreabă în baza căror procese legale vor fi reținuți deportații într-o închisoare de maximă securitate.
Pentru trimiterea celor 261 de persoane la CECOT, Trump a invocat Legea inamicilor străini, o lege americană căzută în desuetudine de la al Doilea Război Mondial. Potrivit unor analiști, acest lucru ar putea implica o încălcare gravă a drepturilor omului, deoarece persoanele deportate au fost trimise direct într-o închisoare de maximă securitate fără a fi judecate.
„Un tratament informal în afara oricărei reglementări”
Autoritățile nu au explicat nici de ce infracțiuni sunt acuzate. Luni dimineață, o purtătoare de cuvânt a Casei Albe a informat că, dintre cei 238 de venezueleni care călătoreau în avion, 137 au fost trimiși în baza Legii inamicilor străini, dar alți 101 au fost deportați în baza unei legi comune privind imigrația, adică sunt acuzați pur și simplu că au intrat fără documente în Statele Unite.
Acest lucru a activat alarmele în organizațiile pentru drepturile omului. Juan Pappier, director adjunct al Diviziei Americi a Human Right Watch (HRW), a declarat pentru Джерело новини că „există o obligație în conformitate cu dreptul internațional care interzice țărilor să trimită migranți deportați în contexte în care este probabil să sufere încălcări ale drepturilor omului. Și mi se pare că, în sistemul carceral din El Salvador, aceste persoane le pot suferi”. „Dacă nu se oferă informații în curând despre locul unde se află, ne putem confrunta cu un scenariu de dispariții forțate”, adaugă el.
La rândul său, Noah Bullock, director executiv al Cristosal, principala organizație pentru drepturile omului din El Salvador, subliniază că sistemul carceral salvadorean este scena torturii și a unei practici sistematice de încălcări ale procedurilor legale. „Când Statele Unite acceptă serviciile acestui sistem, normalizează un sistem penitenciar care încalcă drepturile omului”, subliniază el. „Acesta este un tratament informal pe care doi președinți l-au făcut în afara oricărei reglementări, fie din Statele Unite, fie din El Salvador”.
Pentru Bullock, acordul rupe orice aspirație democratică: „Este vorba despre doi președinți care își însușesc puterea de a decide cine sunt teroriști și cine are drepturi și cine nu”. Este o idee susținută de Pappier. „Bukele poate oferi CECOT ca un Guantánamo central-american, deoarece în El Salvador nu există separare a puterilor și nici vigoare a statului de drept”, susține el.
Ce câștigă Bukele?
Potrivit propriului președinte, guvernul va câștiga aproximativ șase milioane de dolari pe an doar din prima trimitere de deportați. Această cifră, însă, este mică în comparație cu cele 200 de milioane de dolari pe an necesare pentru a susține sistemul penitenciar, după cum a spus chiar Bukele. „Statele Unite vor plăti o taxă foarte mică pentru ei, dar o taxă mare pentru noi”, a scris președintele pe contul său X. „În timp, aceste acțiuni, combinate cu producția generată deja de peste 40.000 de deținuți care participă la diverse ateliere și lucrări în cadrul programului Ocio Cero, vor contribui la autosustenabilitatea sistemului nostru penitenciar”, a adăugat el.
Cu toate acestea, pentru unii analiști, câștigul președintelui salvadorean depășește banii: „Bukele câștigă cel puțin patru lucruri: bani publici, favoarea administrației Trump, validarea modelului său carceral și mă tem că încearcă să câștige tăcerea liderilor MS-13″, asigură Pappier.
Printre deportații de sâmbătă, Statele Unite au trimis 23 de membri ai MS-13 căutați de justiția salvadoreană, printre care și doi lideri. Unul dintre ei este César Humberto López Lario, alias Greñas de Stoners, membru al Ranfla Nacional, comandamentul superior al structurii criminale. Până acum câteva zile, acel membru al bandei se confrunta cu un proces în instanța din estul New York-ului și a fost menționat într-un caz în care autoritățile americane investighează negocierile guvernului Bukele cu bandele. Unii experți sugerează, în acest sens, că președintele încearcă să recupereze liderii bandelor aflați în mâinile Statelor Unite pentru a evita ca aceștia să depună mărturie într-o instanță cu privire la presupusele sale pacte secrete.
Luis Enrique Amaya, consultant și expert în securitate în El Salvador, consideră că, pe lângă bani, președintele urmărește, de asemenea, să aibă influență asupra administrației Trump și să-și mențină figura ca un reper: „Vrea să se vândă lumii ca o țară care are un sistem penitenciar cu adevărat strict și riguros, asta este mult mai benefic pentru el decât banii”, spune el.
Deocamdată, prima provocare cu care se confruntă acordul dintre ambii președinți este dacă acesta poate fi susținut; dacă Statele Unite pot continua să accelereze deportările în baza Legii inamicilor străini, lucru pe care un judecător l-a oprit deocamdată, și dacă El Salvador poate continua să le primească fără nicio legislație în vigoare care să permită această cifră.
