90 de ani de la inventarea parcometrului: O inovație detestată care a revoluționat traficul urban

90 de ani de la inventarea parcometrului: O inovație detestată care a revoluționat traficul urban

În câteva cuvinte

Exact acum 90 de ani, în 1935, a fost inventat primul parcometru, un dispozitiv care, deși a stârnit adesea nemulțumiri printre șoferi, a revoluționat modul în care orașele gestionează parcarea. Această știre prezintă evoluția parcometrului, de la primele sale modele mecanice la soluțiile digitale moderne, și impactul său continuu asupra infrastructurii urbane.


Acum exact 90 de ani a fost inventat un dispozitiv care, până în ziua de azi, stârnește sentimente mixte în rândul șoferilor din întreaga lume – parcometrul. Deși astăzi este adesea "detestat" de mulți automobiliști, în 1935, acesta a reprezentat o adevărată revoluție pentru traficul urban, schimbând pentru totdeauna regulile parcării.

În anii 1930, orașe americane precum Oklahoma City se confruntau cu un haos în trafic. Locurile de parcare de pe trotuare erau ocupate de dimineață până seara, obligându-i pe șoferi să parcheze în al doilea rând, ceea ce ducea la blocaje interminabile și la nemulțumiri. Proprietarii de magazine se plângeau de scăderea numărului de clienți, iar poliția abia făcea față încălcărilor.

Soluția a venit în 1935, când Carl C. Magee, un avocat, editor și jurnalist din Oklahoma, a prezentat invenția sa – primul parcometru, numit "Park-O-Meter". Scopul său principal era să descurajeze parcarea de lungă durată și să elibereze locuri pentru noi clienți care aveau nevoie de o oprire rapidă.

Primele parcometre mecanice, pe care portalul "Panorama.it" le descrie ca semănând cu mici ceasuri cu cuc, au cucerit rapid marile orașe americane. Acestea erau armate cu cheie și arc și costau destul de mult: o oră de parcare ajungea până la 5 cenți, ceea ce, la valoarea actuală, echivalează cu aproximativ 2,50 dolari americani (circa 2,34 euro). Șoferii au trebuit să se obișnuiască să aibă întotdeauna monede la ei.

Guvernul american a susținut rapid ideea, iar orașele au început să câștige bani din parcare. Deja trei ani mai târziu, în SUA funcționau 180.000 de parcometre. Într-un deceniu, aceste dispozitive au traversat Atlanticul, ajungând și în Europa.

Primul parcometru european a apărut în 1952 la Basel, Elveția. Pe 4 ianuarie 1954, Germania a urmat exemplul, instalând "Parkograph" în Duisburg. Dispozitivul a căpătat rapid reputația de "groapă de bani" din cauza nevoii constante de monede. Cu toate acestea, parcometrele s-au răspândit cu o viteză uimitoare: la începutul anilor 2000, existau peste douăsprezece miliarde de parcometre active în întreaga lume.

Începând cu anii '70, au apărut modele alimentate cu baterii, cu afișaje digitale, iar din anii '80 – automate de eliberare a tichetelor de parcare pentru străzi întregi. Din anii 2000, multe plăți se fac prin SMS sau aplicații mobile. De aceea, astăzi, parcometrele clasice individuale au aproape dispărut. Însă parcometrul rămâne simbolul iconic al unei ere în reglementarea spațiului urban.

Astăzi, parcarea a devenit digitală și conectată. În loc de monede, șoferii pot plăti biletele prin aplicații precum EasyPark, Parkster sau Parco. Cu ajutorul telefonului mobil, se poate prelungi sau scurta timpul de parcare și se poate achita minut cu minut. Unele parcări recunosc chiar automat numărul de înmatriculare.

Totuși, nu totul decurge fără probleme: ADAC critică taxele de serviciu, erorile de localizare GPS și multitudinea de furnizori. Cine călătorește frecvent în locuri diferite are nevoie de mai multe aplicații, ceea ce generează anumite inconveniente. În ciuda tuturor schimbărilor, parcometrul, de la "detestatul" său strămoș mecanic la soluția digitală modernă, continuă să modeleze viața noastră cotidiană în orașe.

Про автора

Mihai este un jurnalist specializat în evenimente internaționale și geopolitică. Articolele sale se remarcă prin înțelegerea profundă a relațiilor internaționale, analiza politicii externe a României și previziuni privind evenimentele viitoare. El comentează frecvent evenimente pe scena internațională, în calitate de expert.