În fiecare an, pe un mic grup de insule din sudul Islandei, se întâmplă ceva ce pentru străini poate părea brutal: sute de pui de papagal de mare sunt aruncați de pe stâncile abrupte – și asta se face în mod conștient. Însă ceea ce pare a fi cruzime față de animale este, în realitate, o tradiție străveche cu un scop important.

Papagalii de mare, sau „puffinii” cum sunt cunoscuți în Islanda, sunt păsări emblematice. Sunt considerați aproape un animal heraldic al țării. Odată ce tinerii pui părăsesc cuiburile la sfârșitul verii, începe „Sezonul Pufinilor”. Atunci își fac primul zbor spre mare. Însă nu toți își găsesc drumul, din cauza problemelor tot mai mari.

În mod normal, aceste păsări se orientează după cerul înstelat. Însă poluarea luminoasă crescândă le derutează. În loc să zboare spre mare, mulți se îndreaptă spre străzile luminate și spre porturi. Aici intervine „Poliția Pufinilor”: voluntari patrulează noaptea prin așezări, colectează puii rătăciți și îi readuc la coastă. Unii îi așează pe marginea stâncilor, alții îi aruncă cu grijă în apă – un comportament care corespunde săriturii lor naturale.

Aceste acțiuni de salvare sunt cruciale, deoarece papagalii de mare suferă din cauza schimbărilor climatice, a bolilor precum gripa aviară și, mai ales, a declinului surselor lor de hrană. În special, anghila de nisip, cea mai importantă sursă de hrană, devine tot mai rară din cauza pescuitului excesiv. Deși populația din Insulele Vestmann este încă considerată relativ stabilă, noi numărători arată că și aici numărul puilor scade. Biologul Erpur Snær Hansen afirmă: „Păsările adulte își hrănesc acum puii în principal cu doradă roșie, un pește mai puțin nutritiv decât anghila de nisip obișnuită.”

În iulie 2025, specia a fost clasificată oficial ca „în pericol critic de dispariție”. În anii 1990, în Islanda trăiau aproximativ șase milioane de exemplare, astăzi mai puțin de jumătate. Cauzele sunt creșterea temperaturilor oceanice, pescuitul excesiv, bolile și pierderea habitatelor. Deosebit de insiduoasă este problema luminii. Hansen, director de cercetare ecologică la Centrul pentru Natură din Sudul Islandei, a explicat: „Chiar și o singură lumină este suficientă pentru a atrage păsările în direcția greșită.” Studiile privind dacă lumina mai caldă le-ar irita mai puțin pe păsări nu au adus până acum rezultate clare.

Ajutorul anual al localnicilor a devenit de mult mai mult decât o tradiție frumoasă. Este o contribuție decisivă la conservarea speciei, deoarece papagalii de mare se întorc întotdeauna acolo unde s-au născut. Puii salvați pot crește astfel o nouă generație – pe aceleași stânci de unde au fost odată aruncați.