Mizofonia: De ce mestecatul și alte sunete cotidiene pot declanșa furie și cum o poți gestiona

Mizofonia: De ce mestecatul și alte sunete cotidiene pot declanșa furie și cum o poți gestiona

În câteva cuvinte

Mizofonia este un fenomen prin care anumite persoane experimentează reacții emoționale negative puternice la sunete cotidiene specifice. Articolul explică cauzele acestei afecțiuni, simptomele sale și oferă metode eficiente de gestionare, bazate pe recomandările experților.


Dacă sunetul morcovului mestecat de un coleg sau "șlurpăitul" partenerului vă scoate din sărite, este posibil să suferiți de mizofonie! Acest fenomen declanșează la anumite persoane reacții emoționale extrem de puternice la sunete cotidiene specifice, provocând atacuri de furie și aversiune.

Ce este mizofonia?

Mizofonicii reacționează la sunete obișnuite, pe care alții nu le consideră deranjante, cu o accelerare a pulsului și, în cel mai rău caz, cu atacuri de furie. Declanșatorii (triggerii) nu sunt doar zgomotele de mâncare, cum ar fi mestecatul, înghițitul sau "șlurpăitul", ci și, de exemplu, foșnetul pungilor, clicul stilourilor cu bilă sau bipăitul repetitiv.

Neuroștiințiștii americani Margaret și Pawel Jastreboff au descris acest fenomen pentru prima dată în anii 1990. De atunci, mizofonia a devenit parte a cercetărilor, dar nu este clasificată oficial ca boală.

Ce se întâmplă în corpul unui mizofonic?

Andreas Seebeck, specialist în mizofonie, explică: „Zgomotele pe care alții nici măcar nu le percep duc la o alarmă falsă în creier: ești atacat, apără-te! Furia extremă pe care o provoacă acest lucru nu poate fi suprimată sau ignorată. Cercetătorii presupun că mizofonia este o afecțiune de natură neurologică.”

Cum poate apărea mizofonia?

Seebeck afirmă că, atunci când cineva aude un sunet repetitiv, cele două sunt asociate. Nu este necesar să existe un eveniment traumatic; mizofonia apare, de obicei, într-o situație cotidiană. Cauza, prin urmare, nu se află în comportamentul greșit al unei alte persoane și, în principiu, se poate întâmpla oricui.

Sunt mai afectați bărbații sau femeile?

Seebeck menționează că există oameni care pot ignora mai greu zgomotele deranjante decât alții. Ei sunt mai deschiși și mai puțin protejați în fața impresiilor lor senzoriale și, prin urmare, mai vulnerabili la dezvoltarea de triggere. Aproximativ 20% dintre femei și 12% dintre bărbați suferă de mizofonie, mulți dintre ei fără să știe că există un nume pentru problema lor.

Este mizofonia curabilă?

Reacția la triggerii mizofonici poate fi dizolvată sau cel puțin atenuată. Mulți mizofonici simt deja o ușurare atunci când realizează că nu sunt singuri cu problema lor. Ei pot apoi preveni apariția de noi triggere și se pot asigura că cele existente nu se agravează.

De ce terapia clasică de confruntare nu este potrivită pentru mizofonie?

Seebeck explică: „Adesea, mizofonia este tratată, din lipsă de cunoștințe, ca o tulburare de anxietate și se recomandă să nu se evite sunetele respective. Acest lucru duce la efectul contrar în cazul mizofoniei. Dacă se suportă, stresul scade la un moment dat, ceea ce duce la un efect de învățare. Dar în cazul furiei sau al dezgustului, acest lucru nu funcționează.”

Ce pot face împotriva mizofoniei?

  • Tehnica de Repatterning Neural este numită în terapia comportamentală „confruntare sub relaxare”. În acest proces, pacientului, cât mai relaxat posibil, i se redau triggerii aproape inaudibil, astfel încât aceștia să nu provoace o reacție de furie.
  • Utile pot fi și metodele de relaxare, cum ar fi Relaxarea Musculară Progresivă Jacobson, sau tehnicile bazate pe corp, precum TRE (Exerciții de Eliberare a Traumelor). Exercițiile TRE induc ușor tremurături musculare involuntare și eliberează astfel tensiunile emoționale.
  • Protejați-vă de triggere! Dacă nu le puteți evita, încercați să minimizați efectul cu sunete de fundal, cum ar fi ventilatoare sau muzică.
  • Suport pot oferi și aplicațiile de relaxare, căștile cu anulare a zgomotului sau dopurile pentru urechi.

Про автора

Nicoleta este un jurnalist specializat în probleme sociale și drepturile omului. Reportajele ei se remarcă prin empatie, înțelegerea profundă a problemelor grupurilor vulnerabile și abilitatea de a atrage atenția societății asupra problemelor importante. Ea lucrează adesea în zone de conflict, relatând evenimentele din prima linie.