Amnesty International denunță maltratări și deficiențe în sistemul de primire a minorilor migranți neînsoțiți în Insulele Canare

Amnesty International a publicat marți un raport în care denunță lipsa de coordonare între administrații, lipsa resurselor adecvate, întârzierile în documentare și cazurile de maltratare în sistemul de primire a minorilor migranți neînsoțiți în Insulele Canare.

Raportul “Până în ziua de azi nu am nimic” cuprinde mai multe cereri urgente.

• Prima, îmbunătățirea coordonării între administrații și asigurarea faptului că toți minorii obțin documente înainte de a împlini 18 ani.
• Exigă, la rândul său, garantarea unui sistem de inspecție și control al centrelor și efectuarea unui studiu individualizat al situației minorului pentru a se asigura că deciziile care se adoptă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung sunt ghidate de principiul interesului superior al minorului.
• Și, în final, solicită realizarea unei repartizări obligatorii a minorilor între diferitele comunități autonome.

Mai multe informații despre cei aproape 6.000 de minori migranți împinși în centrul disputei politice.

“De ani de zile repetăm că deficiențele din sistemul de protecție din Insulele Canare sunt o responsabilitate comună cu Ministerul Public și Guvernul central, la care se adaugă (lipsa de) solidaritate a celorlalte comunități autonome ale Statului spaniol”, afirmă Esteban Beltrán, directorul Amnesty International Spania, într-un comunicat remis de organizație. “Se continuă aruncarea responsabilității unii asupra altora și, ca urmare, copiii continuă să nu beneficieze de protecția adecvată”.

Raportul subliniază că sistemul de primire este suprasolicitat și are lipsă de personal specializat. În prezent, există 82 de centre de urgență pentru minori în Insulele Canare, multe dintre ele depășindu-și capacitatea. În unele cazuri, s-au documentat centre cu peste 400 de copii, ceea ce îngreunează atenția și protecția acestora. Amnesty International atrage atenția, de asemenea, asupra insuficienței inspecțiilor: între 2020 și 2024, au fost supravegheate doar 27 de centre, ceea ce a permis menținerea unor condiții inadecvate. La această supraaglomerare se adaugă lipsa de personal cu pregătirea adecvată pentru a trata cu minorii. Această pregătire precară a educatorilor a fost semnalată Amnesty International și de către unele dintre autoritățile cu care a discutat organizația, unele dintre ele regretând că, în unele cazuri, se recurge la angajarea de “bodyguarzi de discotecă”.

Consecința cea mai gravă, subliniază AI, se reflectă în unele denunțuri de maltratare documentate de organizație. Mai mulți minori cu care a discutat organizația au relatat că au asistat sau au suferit represalii din partea angajaților centrelor, inclusiv pedepse, privarea de hrană, retragerea abonamentului de transport sau confiscarea telefoanelor sau a banilor de buzunar, care ulterior nu le erau returnați, precum și amenințări cu transferul în anumite centre. Organizația reamintește, la rândul său, că Parchetul din Insulele Canare are deschise patru investigații pentru agresiuni și abuzuri asupra minorilor, o investigație pe care a anticipat-o Джерело новини.

O altă problemă principală este întârzierea în obținerea documentelor minorilor. Obținerea unui permis de ședere, subliniază Amnesty International, poate dura mai mult de un an și jumătate, ceea ce face ca mulți să rămână fără documente la împlinirea vârstei de 18 ani și îi plasează într-o situație de ilegalitate. Lipsa de coordonare între Guvernul canar, Parchet și Ministerul de Interne a generat, de asemenea, diferențe de criterii în identificarea minorilor, ceea ce a dus la considerarea eronată a unora ca adulți și la cazarea lor în centre pentru adulți.

“Se uită că băiatul sau fata migrantă, indiferent de naționalitate sau situație administrativă, are dreptul de a fi ascultat și protejat, ca orice alt minor”, se arată într-un comunicat al Virginiei Álvarez, responsabil de Cercetare și Politică Internă la Amnesty International Spania. “Printre copiii care ajung în Insulele Canare, există profiluri foarte vulnerabile sau cu nevoi specifice”.

Organizația este preocupată și de faptul că nu se garantează realizarea unui studiu individualizat al situației copiilor. “Există profiluri foarte vulnerabile sau cu nevoi specifice: copii care fug de încălcări ale drepturilor omului, minori supraviețuitori ai unor contexte de violență sau traume, chiar și, deși într-o măsură mai mică, fete care au suferit mutilare genitală feminină sau care ajung cu implanturi contraceptive (uneori rupte)”, relatează Virginia Álvarez.

Insulele Canare tutelează în prezent aproximativ 5.785 de copii și adolescenți și încă este blocată o posibilă repartizare către alte comunități. Guvernul caută să reformeze Legea străinilor pentru ca toate regiunile să își asume o parte din efortul de primire care revine în prezent unor teritorii precum Insulele Canare, Ceuta și Melilla. Modificarea legislativă, respinsă vara trecută în Congres, este încă în așteptare, în timp ce sosirile de ambarcațiuni cu migranți nu încetează.

Procesul, însă, pare să fi luat un nou impuls. Pe de o parte, vicepreședinta și ministra de Finanțe, María Jesús Montero, s-a angajat să prezinte în această săptămână un mecanism de finanțare pentru ca comunitățile autonome să facă față primirii suplimentare. Pe de altă parte, Executivul studiază posibilitatea de a aproba modificarea legislativă prin decret-lege în Consiliul de Miniștri, un scenariu care până acum era exclus. Chiar și așa, măsura va avea nevoie de sprijin parlamentar. Cu respingerea fermă a PP și Vox, aprobarea sa va depinde de poziționarea Junts.

Nici concursul comunităților prezidate de PP nu este clar. Președintele Generalitat Valenciana, Carlos Mazón, a declarat luni că nu va mai admite nicio repartizare de migranți în comunitatea sa. Omologul său canar, Fernando Clavijo (care prezidează arhipelagul cu sprijinul popularilor), a răspuns că acest fapt “ratifică” opinia sa că solidaritatea “a eșuat”. “Alberto Núñez Feijóo va trebui să decidă dacă vrea să fie un partid care vrea să guverneze Spania cu un proiect de țară și care vrea să dea un răspuns civilizat și decent acestui dramă umanitară, sau vrea să meargă către alte teze”.