Nuditatea copiilor pe plajă: între libertate, siguranță și era digitală

Nuditatea copiilor pe plajă: între libertate, siguranță și era digitală

În câteva cuvinte

Articolul abordează o problemă actuală pentru părinți: dilema privind nuditatea copiilor pe plajă în era digitală. Se analizează preocupările legate de camerele foto și confidențialitate, precum și modul în care părinții pot găsi un echilibru între libertatea copilului și siguranța acestuia, cu expertiza unui psiholog.


Întrebarea dacă este încă potrivit ca copiii să fie dezbrăcați pe plajă devine din ce în ce mai presantă pentru părinții moderni. Ceea ce odinioară era considerat o expresie naturală a libertății copilăriei, astăzi stârnește îngrijorări serioase în era ubicuității camerelor de telefon mobil și a internetului.

Mulți părinți, la întoarcerea din vacanță, se întreabă: a fost greșit să lase copiii să se îmbăieze fără costum de baie? Protejarea pielii de soare este clară, dar este oare datoria părinților să-i protejeze și de privirile celorlalți? Sau asistăm aici la o inversare a rolurilor victimă-agresor, unde inocența naturală devine subiect de anxietate?

Imaginați-vă: 32 de grade, aerul stă, marea cheamă. Copiii, de trei și șapte ani, își aruncă imediat costumele de baie viu colorate cu pepeni și lămâi, preferând să alerge dezbrăcați, să prindă crabi și să caute cele mai frumoase scoici. Pielea lor goală, unsă cu cremă de soare și acoperită de nisip, simbolizează fericirea lipsită de griji a verii.

În copilăria multor părinți de azi, o astfel de nuditate pe plajă era normală. Fotografiile vechi arată copii fericiți cu un cornet de înghețată în mână și fundul plin de nisip. Atunci nimeni nu-și făcea griji cu privire la „îmbrăcămintea potrivită”, iar fotografiile erau realizate cu aparate analogice și păstrate în albume de familie sau împărtășite cu rudele.

Însă, astăzi, situația s-a schimbat. Nuditatea naturală, care altădată era logică pentru un copil, a devenit complicată. Undeva în mintea părinților se declanșează alarma: ce se întâmplă dacă cineva dintre toți cei care stau pe șezlong cu telefonul în mână îl scoate și fotografiază copiii mei? Unde ajung acele imagini? Ce se întâmplă dacă cineva are gânduri absurde sau chiar bolnave?

Observațiile sugerează că din ce în ce mai puțini copii se joacă dezbrăcați pe plajă. Chiar și în țări unde nuditatea adulților este destul de răspândită, rar mai vezi copii fără haine. Acest lucru poate avea motive culturale sau chiar juridice, deși nuditatea copiilor este de obicei tolerată, chiar și acolo unde există interdicții generale de nudism. Pe locurile de joacă și în ștranduri, se discută mai repede despre „costumul de baie corect” decât despre protecția solară.

Părinții nu vor ca copiilor lor să le fie rușine cu naturalețea lor înainte de a ști ce este rușinea. Nu vor să fie sexualizați înainte de a ști ce este sexualitatea. Ei se mișcă într-un câmp minat cu întrebări care nu mai sunt „Se va uda copilul meu?”, ci: „Va fi văzut copilul meu?” Și: „De cine?”

Am pierdut controlul? Sau este „doar” încrederea – în lume, în alți oameni? Dacă îi învățăm pe copiii noștri că trupul lor gol este ceva ce trebuie ascuns, ei învață, mai presus de toate, un lucru: corpul meu nu este în regulă. Nu este acest lucru mai periculos decât încercarea de a evita pericolele presupuse?

Între o atenție sănătoasă și un alarmism bolnăvicios se află o linie subțire, pe care părinții echilibrează zilnic. Poate că avem nevoie de noi reguli, dar cine și cum le va controla? Un lucru este clar: este nevoie, mai presus de toate, de un spațiu în care copiii să poată fi încă copii – fără Photoshop, fără filtre, fără bikini cu volănașe.

Desigur, copiii se pot distra pe plajă și cu costume de baie. Dar dacă le dau jos de la sine, trebuie să intervenim? Când copiii râd în hohote pentru că sunt spălați de un val în pielea goală, atunci este o vară care îmi ajunge sub piele. Mi-aș dori foarte mult să ne simțim cu toții puțin mai confortabil în pielea noastră. Dar, probabil, acele vremuri nu se vor mai întoarce. Așa cum se cânta în 1983 într-un cântec pentru copii: „Nud, nud și nimeni nu găsește nimic în neregulă”. Un cântec vechi care nu mai este valabil? Păcat.

Ce spune expertul despre problema nudității: Psihologul de familie și autorul de bestselleruri Nina Grimm (37 de ani) comentează: „Într-adevăr, o linie subțire! Pe de o parte, nu ar trebui să le transmitem copiilor noștri o rușine falsă cu privire la nuditatea lor. Scopul trebuie să fie ca copiii noștri să știe: „Corpul meu este minunat!” Și asta o transmitem doar parțial, spunând cu panică: ACUM ACOPERĂ-TE! În același timp, este datoria noastră să ne protejăm copiii. Inclusiv de pericolele invizibile care, din păcate, pândesc astăzi pe internet. Prin urmare, se aplică calea de mijloc: copiii pot face distincția între diferite contexte! Nud prin propria casă? Nicio problemă! La fântâna arteziană din oraș: mai bine să pună chiloței.”

Про автора

Nicoleta este un jurnalist specializat în probleme sociale și drepturile omului. Reportajele ei se remarcă prin empatie, înțelegerea profundă a problemelor grupurilor vulnerabile și abilitatea de a atrage atenția societății asupra problemelor importante. Ea lucrează adesea în zone de conflict, relatând evenimentele din prima linie.