Oamenii de știință au reușit să dezlege misterele vechi de decenii ale rechinului de Groenlanda, cel mai longeviv vertebrat de pe Pământ, capabil să trăiască peste 500 de ani. Acest locuitor marin unic, care poate atinge până la cinci metri lungime, se reproduce abia la vârsta de 150 de ani.

Timp de decenii, rechinul de Groenlanda (cunoscut și sub denumirea de rechin polar sau Somniosus microcephalus) a uimit cercetătorii prin longevitatea sa incredibilă. Acum, noi descoperiri nu numai că dezvăluie secretele existenței sale, dar pot oferi și noi măsuri de protecție pentru această specie fascinantă.

Acest rechin longeviv trăiește în apele înghețate din jurul Groenlandei și este considerat unul dintre cele mai misterioase animale ale Arcticii. Pentru a-i desluși secretul vârstei, în 2016, echipa biologului marin Julius Nielsen de la Universitatea din Copenhaga a utilizat o metodă neobișnuită. Ei au examinat cristalinele ochilor rechinilor, folosind izotopi care s-au depus în țesuturi în urma testelor atomice din anii 1950 și 1960.

Deoarece cristalinele ochilor nu se modifică după naștere, ele servesc drept o „capsulă a timpului”, permițând cercetătorilor să estimeze cu precizie vârsta animalului. Dintre cele 28 de femele de rechin de Groenlanda studiate, trei au prezentat urme clare de substanțe radioactive ajunse în ocean după testele nucleare. Pe baza acestor date, pentru cele două exemplare cele mai mari, cu o lungime de până la 5,02 metri, a fost calculată o vârstă posibilă de 410 până la 512 ani.

Aceste cifre sunt literalmente biblice! Dacă aceste calcule sunt corecte, unul dintre acești rechini polari era deja în viață atunci când Michelangelo a dezvelit statuia sa „David” în 1504 și Cristofor Columb a eșuat în Jamaica. Aceasta subliniază unicitatea acestei specii printre toate vertebratele.

În 2024, Ewan Camplisson de la Universitatea din Manchester a sugerat că ar fi descoperit adevărata cauză a longevității incredibile a acestor rechini. El a studiat enzimele metabolice din probele musculare ale animalelor și a constatat că aceste enzime rămân stabile, nu arătând semne tipice de îmbătrânire. Mai mult, metabolismul rămâne surprinzător de activ chiar și la temperaturi mai ridicate. Această descoperire explică cum rechinii de Groenlanda pot trăi atât de mult, dar ridică întrebarea: de ce sunt, atunci, rari în prezent?

Declinul populațiilor de rechini polari are multe cauze. Cea principală este ciclul lor reproductiv incredibil de lent. O femelă de rechin de Groenlanda atinge maturitatea sexuală abia la vârsta de aproximativ 150 de ani. Datele din studiul din 2016 arată că rechinii sub trei metri lungime nu au încă 100 de ani. Abia de la patru metri devine interesant, atunci au în medie 150 până la 156 de ani și sunt pregătiți pentru reproducere.

Mult timp, cercetătorii au crezut că rechinii de Groenlanda depun ouă. Însă un studiu din 2020 a infirmat acest lucru, deoarece aceste animale sunt ovovivipare – adică ouăle eclozează în uterul mamei, iar puii vin pe lume vii. În funcție de mărimea mamei, pot fi de la 200 la 324 de pui de rechin, fiecare cu o lungime de aproximativ 35 până la 40 de centimetri.

Din păcate, nu toți reușesc să ajungă la maturitatea sexuală. Mai mult, avertizează Camplisson: „Cu o durată atât de lungă de generație, specia va avea o șansă mult mai mică de a se adapta la schimbările provocate de om în mediul său.” Astfel, cel mai vechi vertebrat din lume ar putea întâmpina probleme masive din cauza încălzirii climatice a oceanelor. Fără gheață, fără rechin de Groenlanda.

Ce se poate face, așadar, pentru a proteja rechinul de Groenlanda? Este crucial să aflăm unde cresc puii! Această întrebare a preocupat cercetătorii timp de decenii. Acum însă, ei cred că au găsit răspunsul: în Skagerrak, zona marină dintre Danemarca, Norvegia și Suedia, au descoperit un număr deosebit de mare de pui de rechin, cu lungimi între 90 de centimetri și doi metri.

Nașterea în sine, conform studiului publicat într-o revistă de specialitate, are loc probabil mai la sud și în ape adânci, în apropierea Dorsalei Medio-Atlantice. Cu mai multe informații despre modul său de viață, se poate cel puțin proteja „creșa” rechinului polar.

Din păcate, acesta ajunge adesea ca pradă colaterală. Din 2022, rechinul de Groenlanda este protejat în Atlanticul de Nord-Vest, deși în țări precum Islanda este încă considerat o delicatesă. Din carnea sa se prepară „Hákarl”, un fel de mâncare care putrezește în pământ luni de zile înainte de a fi consumat. În 2023, a fost votat „cea mai proastă mâncare din Europa” pe platforma „Taste Atlas”.

De ce are rechinul un gust atât de neplăcut? Are rinichi neobișnuit de mici – substanțele nocive precum amoniacul nu sunt filtrate din corp. Pentru rechin, acesta este un avantaj: amoniacul acționează ca un antigel natural, ajutând „rechinul vechi” să supraviețuiască frigului aspru din habitatul său de-a lungul secolelor. Rămâne însă de văzut dacă acest contemporan tenace al lui Michelangelo va putea face față și schimbărilor climatice.