
În câteva cuvinte
Cercetătorii chinezi au reușit să sintetizeze Lonsdaleitul, un material ultradur găsit inițial doar în meteoriți. Acest "super-diamant" are o structură hexagonală unică, ce-i conferă teoretic o duritate cu până la 60% mai mare decât cea a diamantului obișnuit, deschizând noi perspective industriale.
Timp îndelungat, diamantele au fost considerate cel mai dur material de pe Pământ, capabil să zgârie doar alte diamante. Însă acum, lumea materialelor ar putea fi revoluționată de un cristal misterios numit Lonsdaleit.
Considerat mult timp o iluzie științifică, acest „super-diamant” și-a confirmat acum existența și a fost sintetizat în laborator, dovedindu-se semnificativ mai dur decât un diamant obișnuit.
Lonsdaleitul a fost descoperit pentru prima dată în 1967, în rămășițele unui meteorit care s-a prăbușit pe Pământ acum aproximativ 50.000 de ani. Particulele minuscule erau puternic contaminate și aproape imposibil de studiat. Mulți geologi l-au considerat o miraj al forțelor cosmice – o iluzie născută din resturile cristaline ale cosmosului.
Însă acum există certitudinea: o echipă de cercetători condusă de fizicianul de înaltă presiune Ho-Kwang Mao de la Centrul pentru Știință și Tehnologie Avansată la Presiuni Înalte din Beijing a reușit să producă Lonsdaleit în laborator.
Cercetătorii au procedat în doi pași esențiali: au luat un cristal de grafit și l-au presat într-un aparat special de înaltă presiune, cunoscut sub numele de celulă cu nicovală de diamant, la aproximativ 200.000 de bari. „Sub această presiune imensă, a început să se formeze rețeaua cristalină hexagonală”, au explicat oamenii de știință.
În a doua etapă, proba a fost încălzită la aproximativ 1400 de grade Celsius. Această interacțiune de presiune și căldură a stabilizat structura Lonsdaleitului, confirmând potențialul său remarcabil.
Ce face Lonsdaleitul atât de special? Spre deosebire de diamantul clasic, atomii săi de carbon formează inele hexagonale (o structură de 6 atomi, comparativ cu structura de 4 atomi a diamantului). Teoretic, această structură îi conferă o duritate care depășește cu până la 60% pe cea a diamantelor, conform cercetătorilor. Deși probele produse în Beijing au atins doar o duritate cu aproximativ cinci procente mai mare decât diamantele clasice, acest lucru reprezintă deja o piatră de hotar imensă!
Posibilitățile par nelimitate: acest „super-diamant” ar putea revoluționa uneltele care trebuie să reziste la solicitări extreme. Cercetătorii văd domenii de aplicare în forajul de adâncime, proiecte geotermale, industria aerospațială și producția de precizie.
Ceea ce a existat cândva doar ca un cristal minuscul într-un meteorit ar putea deveni în curând cel mai valoros material de pe Pământ. „Super-diamantul” din spațiu, acum cultivat în laborator, are potențialul de a transforma întregi sectoare industriale.