Pisicile portocalii sunt adesea percepute ca fiind afectuoase, ciudate și mai ales lacome – cel puțin așa spune stereotipul. Dar ele sunt, de fapt, deosebite și din punct de vedere genetic!

Două studii recente, realizate în mod independent în SUA (Universitatea Stanford) și Japonia (Universitatea Kyushu), oferă în sfârșit un răspuns la o enigmă care a preocupat cercetătorii timp de decenii: de ce sunt pisicile portocalii și se comportă ele într-adevăr diferit din această cauză?

Echipele de cercetători, conduse de Christopher Kaelin de la Universitatea Stanford și Hidehiro Toh și Hiroyuki Sasaki de la Universitatea Kyushu, au descoperit aceeași modificare genetică: o genă numită Arhgap36. Aceasta este localizată pe cromozomul X și ar putea explica atât aspectul unic al pisicilor portocalii, cât și o parte din comportamentul lor.

Declanșatorul crucial este o mică ștergere (deleție) pe cromozomul X, care activează o cale de semnalizare pentru culoarea blănii și stimulează celulele producătoare de pigment. Drept urmare, în loc de eumelanină închisă la culoare, pisica produce feomelanină, pigmentul roșu-galben, iar blana sa capătă o nuanță vibrantă de portocaliu.

Această situație este diferită de cea a altor mamifere, inclusiv a oamenilor, unde mutațiile genei Mc1r sunt responsabile pentru părul roșcat. La pisici, însă, această genă nu este, în majoritatea cazurilor, modificată. La oameni, modificările genei Arhgap36 sunt de obicei asociate cu probleme tiroidiene, riscuri de cancer sau modificări scheletice. Spre deosebire de oameni, la pisici, această mutație nu pare să aibă consecințe negative asupra sănătății.

O altă particularitate: aproximativ 80 până la 90 la sută dintre pisicile portocalii sunt de sex masculin. Motivul este tot cromozomul X, care este prezent o singură dată la motani, dar de două ori la pisicile femele. La motani, un singur cromozom X determină blana roșie sau neagră, în timp ce la femele pot exista ambele culori (ceea ce duce la pisicile tricolore sau calico, care sunt aproape întotdeauna femele). Apropo: culoarea albă nu este o culoare a blănii în sine, ci, de asemenea, o deleție genetică care creează vizual modele tricolore.

„A fost o enigmă genetică, un secret”, a declarat geneticianul Greg Barsh, coautor al studiului american, evaluând căutarea originii culorii portocalii a blănii. Echipa sa a descoperit, de asemenea, că gena Arhgap36 era de aproximativ 13 ori mai activă la pisicile portocalii decât la animalele non-portocalii, iar cercetătorii au găsit cantități corespunzător de mari de ARN.

În bazele de date genetice, ambele echipe au găsit sute de pisici cu exact această mutație. Toate erau portocalii. Iar în cazul pisicilor tricolore examinate în studiul japonez, s-a constatat că concentrația de ARN era crescută doar în petele de blană portocalie. Acolo, și celulele pielii erau portocalii, indicând că gena modifică nu doar blana, ci și pielea.

Aceste descoperiri ajută știința să avanseze și într-o altă problemă: de ce sunt pisicile portocalii atât de diferite? S-a demonstrat că această mutație le poate oferi chiar avantaje. ARN-ul influențează creșterea celulară, hormonii și anumite regiuni ale creierului, cum ar fi hipocampul, responsabil pentru controlul comportamentului.

Acest lucru se potrivește cu rezultatele unui studiu mai vechi din Franța. Conform acestuia, motanii portocalii sunt mai mari, mai curajoși și mai asertivi decât semenii lor. Motivul ar putea fi legat de hormonii influențați de Arhgap36.

Ceea ce a fost mult timp considerat o observație întâmplătoare este acum parțial ancorat științific – într-o genă.