Criza severă provocată de COVID-19, care a lovit lumea în 2020, împlinește acum cinci ani, reprezentând un moment oportun pentru a evalua impactul său asupra diferitelor aspecte ale economiei și societății.

Piața muncii din Spania, de atunci, prezintă o imagine clară a unei creșteri puternice a ocupării forței de muncă, cu o creștere de aproape două milioane de persoane și o îmbunătățire a calității. Însă, lucrătorii născuți în Spania îmbătrânesc rapid și pierd din ponderea în ocuparea totală a forței de muncă, care crește datorită imigrației. În această perioadă, aproape trei din patru noi locuri de muncă au fost create în Catalonia, Andaluzia, Madrid și Valencia, fiind ocupate de lucrători cu vârsta de peste 50 de ani.

Acesta este rezumatul analizei "Evoluția ocupării și a populației active în Spania 2019-2024. Detalii pe comunități autonome", elaborată de cercetătorii de la Fundația de Studii pentru Economia Aplicată (Fedea), Miguel Ángel García și Fernando Pinto, cu date din Ancheta Populației Active (EPA).

Principalele cifre indică o creștere puternică a numărului de persoane ocupate: la sfârșitul anului 2024, 1,9 milioane de persoane aveau un loc de muncă mai mult decât la sfârșitul anului 2019, ceea ce a reprezentat o creștere de 9,5%; în același timp, s-a înregistrat o reducere a șomajului cu 638.000 de lucrători. Acest comportament s-a produs, după cum subliniază acești economiști, "într-un context de expansiune intensă a populației active (cu 1,3 milioane de persoane în plus în vârstă și cu disponibilitate de a lucra) și de reziliență a țesutului productiv".

Principala concluzie a acestui studiu este că distribuția noilor locuri de muncă în acești cinci ani a fost foarte inegală din punct de vedere geografic, concentrându-se în mare parte în teritoriile cu venituri mai mari. Deși toate comunitățile autonome au câștigat persoane ocupate în acești ani, în cifre absolute, doar patru dintre ele au concentrat 70% din totalul noilor locuri de muncă generate.

• Mai exact, Catalonia a absorbit 20%, urmată de Andaluzia (18,6%), Madrid (17,3%) și Comunitatea Valenciană (14%).

Creșterea ocupării forței de muncă în aceste regiuni, explică acest studiu, nu reflectă doar ponderea lor demografică (este logic ca ele să fie cele care creează cele mai multe locuri de muncă, deoarece sunt cele mai populate), ci și existența unor piețe ale muncii mai dinamice, a unor infrastructuri mai dezvoltate și a unei prezențe mai mari a sectoarelor intensive în capital uman.

Astfel, ei realizează o altă analiză care determină ce piețe ale muncii au fost mai intense în crearea de locuri de muncă, observând cât de mult a crescut ocuparea forței de muncă din 2019. Pe baza acestui criteriu, Comunitatea Valenciană a fost teritoriul cel mai dinamic (cu o creștere a numărului de lucrători cu 12,6%); urmată de Andaluzia, cu 11,2% mai mulți ocupati; Catalonia (10,9%); Navarra (10,9%) și Castilla-La Mancha (10,6%). Regiunea Murcia (+9,8%), Principatul Asturia (9,6%) și orașul autonom Ceuta (+9,6%) completează lista teritoriilor cu o îmbunătățire a ocupării forței de muncă față de poziția inițială, superioară mediei naționale (+9,5%). În timp ce, dimpotrivă, Comunitatea Castilla y León este cea care a avut cel mai slab raport (cu o creștere de 3,7%), urmată de Țara Bascilor (5,1% mai mulți ocupati).

De asemenea, acești economiști adaugă o altă caracteristică semnificativă a noilor locuri de muncă generate și anume că s-au bazat fundamental pe populația imigrantă (străini și cu dublă cetățenie), care au acoperit, de asemenea, trei din patru noi locuri de muncă. În acest fel, persoanele care nu s-au născut în Spania și-au mărit cu aproape cinci puncte procentuale ponderea pe piața muncii, ajungând să fie una din cinci persoane ocupate (de la 15,9% la 20,7% din total).

În plus, evoluția ocupării forței de muncă a reflectat o îmbătrânire accentuată a populației active, subliniază Miguel Ángel García. Astfel, mai mult de 74% dintre noii ocupati de la sfârșitul anului 2019 au peste 50 de ani, în timp ce segmentul de vârstă 30-40 de ani și-a redus prezența pe piața muncii cu aproape 700.000 de persoane.

Astfel, García precizează că creșterea puternică a populației active cu 1,3 milioane de persoane cu disponibilitate de a lucra în această perioadă "se explică în întregime prin persoane care nu s-au născut în Spania". În acest fel, numărul de persoane active născute în Spania a scăzut cu 99.000 de persoane, în timp ce sosirea străinilor (854.000) și a celor cu dublă cetățenie (539.300) au compensat mai mult decât scăderea spaniolilor nativi.

Locuri de muncă cu o calificare mai înaltă.

Comportamentul pieței muncii în ultimii cinci ani reflectă, de asemenea, o îmbunătățire a calității noilor locuri de muncă, cu o anumită schimbare către activități cu o calificare mai înaltă: 22,1% dintre noii ocupati lucrează în transport, depozitare și informații și comunicații; și 18% în intermediere financiară, activități imobiliare și servicii profesionale, științifice și administrative. În schimb, comerțul și ospitalitatea arată procente mai puțin intense (9,3% din total), și la fel și construcțiile (10,4%). Cu toate acestea, și avansul în industrie, mai productivă, este moderat (9% din total).

În orice caz, studiul confirmă tendința către locuri de muncă cu o calificare mai înaltă, "mai ales printre cei născuți în Spania". După cum explică García, lucrătorii străini continuă să-și asume ocupații care necesită calificări mai mici, "ceea ce compensează interesul scăzut al celor născuți în Spania pentru aceste locuri de muncă și abandonarea progresivă a activității de către generația născută în baby boom, care începe să atingă vârsta de pensionare".