În câteva cuvinte
Un nou studiu realizat de Harvard Medical School a explorat o posibilă legătură între nivelurile scăzute de litiu în creier și dezvoltarea bolii Alzheimer. Cercetătorii sugerează că deficiența acestui oligoelement ar putea contribui la acumularea depozitelor proteice specifice și la deteriorarea cognitivă. Un compus, orotatul de litiu, a arătat rezultate promițătoare în îmbunătățirea memoriei și reducerea depozitelor la șoareci.
Cercetătorii de la Harvard Medical School au efectuat un studiu amplu, analizând sute de probe de creier și sânge, precum și efectuând teste de laborator pe șoareci. Obiectivul lor a fost de a investiga dacă oligoelementul litiu ar putea juca un rol cheie în apariția bolii Alzheimer.
Inițial, cercetătorii au constatat că, dintre cele 27 de metale analizate în țesutul cerebral, nivelul de litiu la pacienții cu Alzheimer era semnificativ mai scăzut comparativ cu persoanele sănătoase. Aceasta a condus la ipoteza că un deficit de litiu ar putea deteriora celulele cerebrale și împiedica descompunerea depozitelor de proteine tipice pentru Alzheimer, declanșând astfel „scânteia” bolii.
Boala Alzheimer, care afectează aproximativ 400 de milioane de oameni la nivel global, este caracterizată de acumularea de proteine beta-amiloid și tau, care distrug celulele nervoase. Aceste proteine atrag ionii de litiu încărcați pozitiv, îi leagă și formează aglomerări și mai puternice. În consecință, pe măsură ce depozitele de tau cresc, litiul liber scade.
Probele de țesut prelevate de la persoane decedate în diverse stadii ale demenței au prezentat, de asemenea, cantități scăzute de litiu în creier. Testele de laborator pe șoareci au confirmat aceste constatări: șoarecii cu deficit de litiu au suferit de plăci, inflamații, pierderi sinaptice și deteriorarea memoriei. Animalele sănătoase hrănite cu o dietă săracă în litiu au prezentat o îmbătrânire rapidă a creierului.
Interesant este că studii anterioare au arătat deja că în regiunile cu mai mult litiu în apa potabilă au fost înregistrate mai puține cazuri de demență.
În căutarea unei sări care să nu se lege de beta-amiloid, cercetătorii au descoperit orotatul de litiu. Administrarea acestuia a îmbunătățit memoria șoarecilor bolnavi și a ajutat la „îndreptarea” depozitelor. Este important de menționat că au fost suficiente cantități minime, fără a se observa efecte secundare. „Una dintre cele mai electrizante descoperiri pentru noi a fost că au existat efecte profunde la această doză extrem de scăzută”, a declarat autorul principal, Bruce Yankner, de la Harvard Medical School.
Acest studiu demonstrează că creierul are nevoie de litiu, chiar și în cantități infime. Fără acesta, efectul protector slăbește. „S-a dovedit că litiul este ca alți nutrienți pe care îi obținem din mediu, cum ar fi fierul și vitamina C”, a adăugat Yankner.
Acum, sunt necesare studii clinice pe oameni pentru a demonstra siguranța și eficacitatea acestui preparat. „Speranța mea este că litiul va face ceva mai fundamental decât terapiile anti-amiloid sau anti-tau, nu doar reducând, ci inversând declinul cognitiv și îmbunătățind viața pacienților”, a conchis cercetătorul.
