În câteva cuvinte
Articolul analizează criza politică din Argentina, unde guvernul Milei acuză o tentativă de lovitură de stat în urma unor proteste violente. Se evidențiază acuzațiile de conspirație, rolul huliganilor, diviziunile politice și strategiile de comunicare ale politicienilor. Autorul subliniază tensiunile sociale și politice, inclusiv atacurile asupra presei și polarizarea tot mai mare din societate.
Situația din America Latină
Nicolás Maduro recurge la acuzații de lovitură de stat aproape de fiecare dată când opoziția din Venezuela organizează o mobilizare. Daniel Ortega și Rosario Murillo foloseau aceeași strategie în Nicaragua, înainte ca regimul sandinist să înăbușe, să încarcereze, să expulzeze sau să forțeze în clandestinitate orice disident.
Argentina, deși nu este un regim autoritar, se confruntă cu o situație similară, președintele de extremă dreaptă Javier Milei alegând să utilizeze argumentul conspirației politice pentru a lansa o nouă ofensivă. Presupușii complotiști sunt, în acest caz, suporterii de fotbal care s-au alăturat unui marș al pensionarilor, degenerat în violențe și confruntări cu forțele de ordine.
Rețelele de socializare au reflectat acest conflict, tensiunile dintre guvern și opoziție fiind amplificate de atacurile susținătorilor lui Milei asupra vicepreședintei, Victoria Villarruel.
Acuzații și Reacții
"Ceea ce se încearcă este un fel de lovitură de stat", a afirmat șeful de cabinet al guvernului argentinian, Guillermo Francos. "Cred că există grupuri politice care încearcă fără îndoială să destabilizeze guvernul."
Acuzația, formulată fără dovezi, a vizat "huliganii violenți", dar, în cele din urmă, a indicat spre opoziția peronistă. Președintele a aprofundat teza conform căreia reducerile bugetare au deranjat "fiii de curvă care umblă cu cârpe pe față și sparg mașini, ard mașini și amenință pe toată lumea pentru că nu vor să-și piardă afacerile".
Consecințele Violențelor
Realitatea este că demonstrația de miercuri din fața Congresului din Buenos Aires s-a transformat într-o bătaie generală cu poliția. Au fost peste 100 de arestări și aproape 50 de răniți.
Ministrul Securității, Patricia Bullrich, nu și-a ascuns disprețul față de unul dintre răniții grav, fotoreporterul Pablo Grillo. L-a descris, ca o formă de dezinformare, drept "militant kirchnerist" și a afirmat că o cartuș de gaz lacrimogen tras de o unitate anti-revoltă l-a lovit în cap deoarece "a ricoșat" pe sol sau pe o suprafață. O reconstrucție a ziarului La Nación dezminte versiunea ministrului și demonstrează că a fost un foc direct.
Scriitorul și jurnalistul Martín Caparrós a amintit că, în timp ce Bullrich vorbea în acești termeni, "Pablo Grillo era operat pe viață și pe moarte".
Reacții Politice
Distorsionarea bunului simț în acuzațiile guvernului a făcut ca cuvintele vicepreședintei Villarruel, o politiciană care a vizitat în închisoare pe Jorge Rafael Videla și neagă dictatura, să sune în această ocazie mai rezonabile.
"Manifestarea face parte din exercițiul democrației", a scris ea, deși a precizat imediat că "utilizarea violenței în demonstrații trebuie întotdeauna reprimată de forțele de ordine", pentru a termina prin a-și exprima dorința de "refacere rapidă a răniților" și cu un apel la "pacea socială".
În realitate, Villarruel caută să-și construiască un profil politic propriu, din ce în ce mai îndepărtat de Milei, iar susținătorii economistului libertarian nu o iartă.
Un Punct de Cotitură
În timp ce piața Congresului ardea, în hemiciclu se dezbătea tocmai crearea unei comisii de anchetă privind escrocheria cu criptomoneda. Însă și deputații au ajuns să se certe. Împingerile și insultele au adăugat tensiune unei zile care marchează un punct de cotitură în mandatul ultradreaptei. Începe etapa de criminalizare a adversarului.
