Trump nu este pregătit să conducă cea mai mare putere mondială.

Trump nu este pregătit să conducă cea mai mare putere mondială. Negarea sa îl face să disprețuiască evidența, egolatria sa transformă minciunile sale în adevăruri absolute (deși reversibile după cum îi convine), iar aroganța sa deformează realitatea într-un platou de televiziune permanent unde își înregistrează spectacolul zilnic. Acordul cu Ucraina încheiat în Arabia Saudită putea fi încheiat în Biroul Oval. Dar a trebuit să-l pună în scenă („aveți deja suficiente minute de televiziune” a spus el mass-mediei prezente) ca o fortăreață pregătită și teatralizată. Trăiește într-o lume paralelă, așa cum ni s-a spus că i s-a întâmplat lui Nero. Complexitatea momentului nu încape în teoriile sale, atât de simple, cât și contrare tradiției americane (și occidentale), dacă nu chiar direct false.

De exemplu, ceea ce el numește globalism, un cuvânt ambiguu pe care îl folosește cu semnificații diferite în funcție de context. La Națiunile Unite în 2019, el i-a înfruntat pe „globaliști” cu „patrioții”. Adică, acest globalism se opune iubirii de țară (concept care este și el suficient de fluid). Alți lideri neo-reacționari folosesc globalismul ca „configurația actuală a marxismului”.

Pentru unii autori, globalismul este mai mult decât globalizarea. Ar fi un proiect de inginerie socială care ar pretinde să transfere guvernarea lumii către instituții internaționale fără teritoriu, nici popor, nici alese democratic. Globalizarea ar fi ceva exclusiv domeniului economic, în timp ce globalismul ar fi o încercare politică de a înlocui națiunile cu un guvern mondial, în spatele căruia s-ar afla toți acei „răufăcători” acuzați de conspiraționiști: ONU, Banca Mondială, Soros, CNN etc. care se justifică inventând amenințări precum pandemia sau schimbările climatice pentru a-și crește puterea. Dacă globalizarea este comerț liber, multilateralism și pacte, ceea ce reprezintă această dreaptă globală (și Trump) este contrariul: tarife, bilateralism și impunerea celui puternic. Toate acestea în apărarea „patriei” (America în primul rând).

Nu aș vorbi despre aceste lucruri disparate, care au existat toată viața printre minorități tulburate (Elvis trăiește, aselenizarea a fost un truc, extratereștri care ne răpesc etc.), dacă nu ar fi faptul că actualul președinte al SUA și adepții săi europeni își bazează deciziile politice pe aceste pseudoteorii nevrotice. Trump, în plus, își bazează ideologia antiglobalistă pe afirmații lipsite de orice fundament, cum ar fi cele făcute recent într-un interviu televizat în care a afirmat cu nonșalanță că „globaliștii au înșelat SUA. Au luat bani de la Statele Unite” și cu politica sa de tarife, el urmărește doar să „recupereze o parte din ceea ce ne-au furat”. Unde există o singură dovadă sau date care să susțină minim această prostie? Nicăieri. Statele Unite sunt cea mai mare putere economică, în termeni de PIB și hegemonice pe planetă, iar venitul său pe cap de locuitor s-a dublat în secolul nostru. Altceva este redistribuirea sa internă. Dar, în această epocă a post-adevărului, cui îi pasă de date? Este mult mai important să transferi imaginea mesianică a liderului salvator: „Ceea ce facem este foarte mare”, repetă și repetă, fără dovezi.

Și ce fac? Deocamdată, decizii eronate și arbitrare, care se traduc prin scăderi puternice ale valorilor bursiere și teama că viziunea sa particulară asupra lumii va duce economia americană la o recesiune globală. După cum se predă în primul an de economie, teoria comercială deja dovedită de „a-mi ruina vecinul” a dus în anii treizeci ai secolului al XX-lea la cea mai mare criză economică mondială de până acum. Dar, liniștește-te. Liderul vizionar, ca toți iluminații care au exercitat puterea de-a lungul istoriei, recunoaște că poate fi necesar să facem sacrificii la început: „Există perioade de tranziție, pentru că ceea ce facem este foarte mare, aducem bogăția înapoi în SUA”.

De asemenea, îl întărește pe Putin, care invadează țări, amenință Europa cu arma nucleară și reușește să-și încarcereze oponenții, dacă nu se „sinucid”, când răspunsul occidental la atacul său asupra Ucrainei și eșecul său în acest război în fața rezistenței ucrainene îl avea încolțit. Și, în cele din urmă, prin părăsirea instituțiilor și acordurilor internaționale, izolându-se în sine, lasă terenul liber Chinei să construiască treptat o țesătură internațională de alianțe care se va termina cu noua sa ordine mondială visată, hegemonizată de țara asiatică.

Dar trumpismul nu înseamnă doar tarife, tehnologie și putere economică. Este, mai presus de toate, despre democrație. Trump (și în aceasta este de acord cu Putin și cu chinezul Xi) rupe cu tradiția occidentală de secole de a crede în drepturile omului ca valori universalizabile și rupe cu ideea de democrație ca cel mai bun sistem de reglementare a coexistenței între diferiți. Prăpastia pe care o deschide nu este doar între „patrie” și restul lumii, ci chiar în acceptarea celor care fac parte din „patrie”, care întrunesc condițiile de omogenitate suficiente pentru a fi proclamați „patrioți”, lăsând clar că restul nu sunt și, prin urmare, nu se pot bucura de acele drepturi rezervate exclusiv patrioților. Nu gestionează diversitatea, ci o elimină, cel puțin, în sânul „patriei”. Toate acestea sunt cuprinse în fraza lui Trump (identică cu alta a lui XI): „Eu onorez dreptul fiecărei națiuni de a-și urma propriile obiceiuri, credințe și tradiții” pronunțată, de asemenea, la ONU, unde Carta Universală a Drepturilor Omului este încă în vigoare și pe care Trump nu ar semna-o astăzi.

Cea mai mare problemă a trumpismului nu este doar că a rupt cu Europa și cu tradiția occidentală americană. Ci o face, cu sprijinul credincioșilor săi, din ignoranță, manipulare mediatică și urmând un drum care știm deja unde se termină: în haos. După cum ar spune clasicul: „Gira il mondo gira…” într-un cerc infernal, unde singurul lucru care avansează este tehnologia, bunăstarea materială, deteriorarea Planetei și nemulțumirea.

Jordi Sevilla este economist.