Germania abandonează dogma austerității

Germania se pregătește să abandoneze dogma austerității, după ani de credință oarbă în deficitul zero și respingerea îndatorării și a investițiilor publice. Bundestag-ul, mâine, și Bundesrat-ul sau camera regională, vineri, trebuie să aprobe planul viitorului cancelar Friedrich Merz de a investi sute de milioane de euro în apărare, infrastructură și mediu. Planul este rezultatul unui acord între democrații creștini ai lui Merz și social-democrați — viitori parteneri de coaliție de guvernare — și Verzi. Prima economie a Europei va face, dacă nu apar surprize la voturile parlamentare, un pas fundamental pentru a face față, cu arsenalul economic și militar necesar, dublei amenințări a SUA lui Donald Trump și a Rusiei lui Vladimir Putin, precum și unei grave crize economice și industriale. Este răspunsul adecvat la noua scenă mondială și sfârșitul unei politici de rigoare bugetară care a cauzat mai multe daune decât beneficii, în Germania și Europa.

Așa-numita frână a datoriei este un amendament constituțional adoptat în 2009 de democrați creștini și social-democrați, care împiedică statul federal să se îndatoreze cu peste 0,35% din produsul intern brut, cu excepția cazurilor excepționale, și care interzice landurilor sau statelor federate să se îndatoreze. Articolul 109 din Legea Fundamentală, cel al frânei datoriei, poate fi citit ca un compendiu al virtuților economisirii și solidității fiscale germane, iar țări precum Spania, în plină criză, au adoptat în acea perioadă reforme constituționale similare. Apărătorii săi susțin că nu ar trebui ca generațiile viitoare, cu mai multe taxe și mai multe reduceri, să plătească pentru cheltuiala actuală. În realitate, austeritatea actuală lăsa moștenire viitorilor germani o țară cu infrastructură precară, școli și spitale deteriorate și forțe armate inepte pentru apărarea teritoriului național și european.

Reforma, deși nu abrogă articolul 109, este o rectificare în toată regula a frânei datoriei. Planul constă din trei piloni. Primul este un fond special de 500.000 de milioane de euro pentru următorii 12 ani, destinat modernizării infrastructurii, și include 100.000 pentru combaterea schimbărilor climatice. Al doilea este ridicarea frânei datoriei pentru cheltuielile militare care depășesc 1% din PIB, un autentic whatever it takes sau "orice ar fi necesar", conform faimoasei fraze a lui Mario Draghi în timpul crizei euro. Astăzi, diagnosticul, împărtășit în toată Europa, este că, cu Trump la Casa Albă, Germania nu mai poate conta pe protecția americană care i-a permis, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, să-și delege apărarea Statelor Unite. Al treilea pilon al reformei este o flexibilizare a frânei pentru landuri, care se vor putea îndatora până la 0,35% din PIB, 16.000 de milioane de euro. Sunt măsuri extraordinare la înălțimea unor vremuri extraordinare.

Acum două decenii, un cancelar social-democrat, Gerhard Schröder, a fost cel care, împotriva pozițiilor tradiționale ale propriului său partid (SPD) a redus statul social german robust. Acum, cel care deschide ușile îndatorării masive este un democrat creștin ca Merz, liderul unui partid, CDU, care are în ADN-ul său apărarea austerității. Probabil, doar un liberal-conservator ca el putea face asta. După ani de absență în sala de comandă europeană, și după un mandat scurt cu un cancelar — social-democratul Olaf Scholz — care avea opoziția în interiorul guvernului său cu partenerii liberali, "Germania a revenit". Așa a celebrat viitorul cancelar anunțând acordul cu Verzi. Tripla injecție financiară, pentru infrastructură și climă, pentru armată și pentru landuri, trebuie să repună în funcțiune motorul economic german, defectat după doi ani de recesiune. Și indică calea consolidării pentru restul continentului, astfel încât "Germania a revenit" să însemne: "Europa a revenit".