În câteva cuvinte
Un scandal politic zguduie Spania: 65 de opozanți ruși, refugiați din calea regimului Putin, au fost abandonați de guvern după ce li s-au promis sprijin și documente, acum fiind prinși într-un limbo birocratic. Acesta este doar un nou capitol al unei povești triste despre promisiuni încălcate și vieți puse în pericol.
Cazul disidenților ruși exilați în Spania
Aleksandr Shurshev a avut multe vieți în Rusia, până când a fost forțat să fugă pentru a-și salva viața. A fost consilier, militant politic, expert în anticorupție, declarat „agent străin” în propria țară și angajat al lui Alexei Navalnîi, principalul opozant al președintelui Vladimir Putin până la moartea sa în februarie anul trecut într-o închisoare din Siberia, în circumstanțe care indică mâna neagră a regimului. Astăzi, Shurshev este un imigrant fără acte în Spania. Acest opozant rus, de 42 de ani, face parte dintr-un grup de 65 de compatrioți exilați care se află într-un fel de purgatoriu de luni de zile, după ce, potrivit acuzațiilor, Ministerul de Externe i-a lăsat pe drumuri.
Disidenții s-au mutat la Madrid vara trecută, la insistențele mai multor diplomați spanioli, dar, mai ales, după „promisiunea” că-și vor putea regulariza situația printr-o cale rapidă și excepțională, care nu a mai venit niciodată. Opozanții acuză departamentul lui José Manuel Albares de nerespectarea cuvântului dat și de a-i abandona acum. „Fără acea promisiune, nu am fi venit niciodată în Spania”, susține Egor Kuroptev, coordonatorul grupului. La Externe, ei neagă acea promisiune.
Contextul cazului
Cazul datează din vara anului 2023, când reprezentanții organizației Free Russia Foundation, care spune că reunește și sprijină cea mai mare comunitate de disidenți ruși, au inițiat o serie de conversații cu diferite persoane din Ministerul de Externe care, după cum a putut verifica Джерело новини, i-au asistat și le-au dat instrucțiuni despre procedurile de urmat. Kuroptev asigură că interlocutorii săi s-au angajat să ofere sprijin, vize și permise de ședere pentru 206 de membri ai organizației sale. Printre disidenți se numără scriitoare, jurnaliști, activiști anti-propagandă și dezinformare sau feministe proeminente care au fost nevoite să fugă din Rusia și care, ca Shurshev, se aflau în exil în Georgia.
Țara caucaziană este una dintre destinațiile prioritare ale opozanților lui Putin, dar deriva autoritară și apropierea de Kremlin a guvernului său a deteriorat securitatea disidenților. Acest grup de opozanți, care s-au manifestat în mai multe rânduri în favoarea Ucrainei și a rolului Spaniei în timpul invaziei ruse, au găsit în diplomații spanioli sprijinul necesar pentru a se pune la adăpost.
Coordonarea a fost pusă în funcțiune și, după aproape un an, 65 de persoane au obținut viza corespunzătoare pentru a ajunge la Madrid, datorită delegațiilor diplomatice spaniole din Rusia, Georgia și Turcia. Nu a fost o acțiune minoră, având în vedere restricțiile pe care UE le impune din 2022 în emiterea vizelor pentru cetățenii ruși. „[Angajamentul] a fost decisiv [pentru a veni în Spania] după ce am fost obligați să ne mutăm pentru a doua oară”, spune Shurshev.
Probleme apărute și acuzații
În primăvara anului 2024, doi dintre ei au solicitat o autorizație de ședere la Secretariatul de Stat pentru Migrație, care depinde de ministerul condus de Elma Saiz, în ceea ce se presupunea a fi un fel de test pilot convenit între ministere. Acestea au fost acordate. „A fost o acțiune la cererea Ministerului de Externe”, explică surse implicate în caz. „Dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar fi putut procesa. S-a cerut, s-au îndeplinit cerințele și s-a făcut”, detaliază aceste surse.
Formula, în teorie, urma să fie aplicată următoarelor grupuri, dar nu s-a întâmplat. Câteva luni după acordarea acestor autorizații, în septembrie anul trecut, interlocutorii din Ministerul de Externe s-au schimbat, iar e-mailurile lui Kuroptev nu mai primeau răspuns. „Rezultatul este că grupul reinstalat a petrecut mai mult de șase luni într-o situație neregulamentară în Spania, fără a putea închiria o locuință pe termen lung, a duce copiii la urgențe gratuit, a deschide conturi bancare sau a părăsi țara pentru a-și lua rămas bun de la un părinte pe moarte sau pentru a-și continua activitățile la conferințe și reuniuni internaționale, ceva fundamental pentru munca lor…”, explică Kuroptev. „Între timp, cei care au rămas în Georgia se confruntă cu riscuri iminente de securitate: mai mulți au fost reținuți ilegal sau deportați sub amenințarea de a fi extrădați în Rusia”, explică el.
Surse din Ministerul Afacerilor Externe confirmă că au fost acordate vize Schengen din motive umanitare și afirmă că aceste persoane au dreptul să solicite protecție internațională în Spania. „În ceea ce privește aducerea a peste două sute de persoane, această posibilitate nu a fost niciodată luată în considerare la nivel politic”, susțin ei. Sursele nu intră în detalii despre demersurile deja efectuate, de ce și la insistențele cui au fost inițiate sau de ce au fost oprite. Explicațiile oficiale sugerează că a existat un grup de funcționari care a lucrat luni de zile pe cont propriu, fără ca colaboratorii mai apropiați ai lui Albares să aibă cunoștință de operațiune. Este o posibilitate pe care disidenții o resping și pe care alte surse cunoscătoare ale dinamicii ministerului o consideră „izbitoare”. Surse la curent cu cazul asigură că demersurile pentru facilitarea vizelor și acordarea permiselor de ședere pentru acest colectiv s-au realizat cu cunoștința înalților funcționari din Ministerul de Externe și din Secretariatul de Stat pentru Migrație, așa cum nu putea fi altfel în fața unei strategii de o asemenea amploare.
Situația acestor opozanți ruși a provocat o surpriză enormă în unele sectoare diplomatice occidentale, după informațiile pe care le-a dat proeminentul opozant rus Vladimir Kara-Murza în vizita sa la Madrid din ianuarie trecut. În ciuda faptului că a fost primit atunci de liderii Statelor Unite, Joe Biden, Franței, Emmanuel Macron, și Germaniei, Olaf Scholz, Kara-Murza, considerat după moartea lui Navalnîi ca fiind cea mai importantă figură a opoziției ruse, alături de Ilia Iașin, nu a fost primit de autoritățile spaniole. Surse cunoscătoare ale cazului subliniază importanța internațională pe care o avea primirea de către Spania a celor pe care îi consideră „eroi ai libertății”. Sprijinul acordat acestor opozanți a servit, de asemenea, pentru a promova obiective atât de importante ale politicii internaționale precum lupta împotriva dezinformării și a propagandei Kremlinului și sprijinul pentru contestarea internă a regimului Putin.
Aceste surse, care consideră cele întâmplate „un scandal major”, insistă că nu numai că au lăsat zeci de cetățeni ruși abandonați pe pământ spaniol, dar au pus în pericol și alți opozanți care se află încă în Georgia, declarați „agenți străini” de guvernul de la Tbilisi. „Unii au început deja să fie arestați. Este ceva fără precedent ca Spania să acționeze astfel”, subliniază ei.
După luni de încercare de a înțelege cauza tăcerii bruște, unii dintre opozanți au ajuns să solicite autorizații de ședere din motive umanitare pe cont propriu, dar spre surprinderea lor, au fost respinse. Dintre cei 14 care și-au procesat cererea, opt au primit deja o respingere din următorul motiv: „Nu s-a demonstrat că întoarcerea persoanei interesate în țara de origine ar implica un pericol pentru securitatea sa sau a familiei sale”. Shurshev, căruia încă nu i s-a răspuns, nu-și dă crezare. „În prezent, există 1.400 de deținuți politici în Rusia, printre care jurnaliști, activiști și cetățeni ruși obișnuiți care au criticat guvernul, s-au opus războiului sau au raportat despre crimele de război rusești în Ucraina. Iar uciderea lui Navalnîi este o altă reamintire dură că nimeni în Rusia nu este în siguranță, în special cei care participă la activități politice sau jurnalistice”.
Noua directivă din Ministerul de Externe este ca persoanele afectate să ceară azil. „Au rupt toate garanțiile și promisiunile pe care ni le-au făcut”, regretă Kuroptev. „Nu am cerut azil la momentul respectiv pentru că nu asta ni s-a promis, acum nu putem aștepta luni sau ani pentru a obține un permis de ședere. Dacă am fi știut, nu am fi venit niciodată aici”, spune Shurshev. Azilul ar fi procedura adecvată pentru circumstanțele lor și le-ar permite să iasă din ilegalitate, dar nu rezolvă imediat purgatoriul în care se află. Sistemul este colapsat, durează luni pentru a obține o programare și sunt necesare alte șase luni pentru a obține o autorizație de lucru. În plus, până când cererea lor nu este soluționată, lucru care poate dura ani, documentația lor nu este valabilă pentru a trece frontierele.
Unii, ca Shurshev, fantasmează cu ideea de a o lua de la capăt în altă parte, dar nici nu pot. „Acum, după ce am trăit șapte luni în Spania, nu putem merge într-o altă țară, pentru că, dacă o facem, nu am putea intra din nou în UE. Dar, de asemenea, nu putem rămâne în această stare de limbo pe termen nelimitat, așteptând ani de zile documente care poate nu vor veni niciodată”, explică activistul.
