Nuria Romero Linde își amintește viața de la 15 ani ca pe o succesiune de diete.

Nuria Romero Linde își amintește viața de la 15 ani ca pe o succesiune de diete. “Pierdeam kilograme cu mult efort și apoi le recuperam ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până când am rămas văduvă tânără și cu fetele încă mici și am luat definitiv în greutate”, povestește avocata de 50 de ani din Granada. Acum 16 luni, cântărea 105 kilograme cu o înălțime de 1,65 metri. “M-am oprit și am spus: 'Este momentul să ai grijă cu adevărat de tine o dată pentru totdeauna. Ori o faci acum, ori va fi prea târziu'”, adaugă ea. Tratamentul cu Mounjaro (tirzepatidă) pe care îl urmează de atunci, dieta și creșterea activității fizice - “Înainte, nici nu puteam face o plimbare lungă din cauza durerilor pe care le aveam la genunchi” - au făcut ca Nuria să cântărească astăzi cu 30 de kilograme mai puțin. Dar pe măsură ce slăbea, a apărut un inconvenient neașteptat. “Arătam groaznic la față. O aveam căzută, făcută piele, așa că am căutat ajutor pentru că nu voiam să mă simt din nou prost cu mine”, își amintește ea.

Progresul noilor tratamente utilizate împotriva obezității (Mounjaro, Wegovy, Ozempic...) a făcut ca numărul persoanelor care se confruntă cu paradoxul de a atinge obiectivul de a pierde în greutate, dar de a nu se simți bine cu modul în care acesta se traduce pe fața lor, care o simt mai îmbătrânită și cu pielea lăsată, să crească. “Este un profil pe care îl cunoșteam de la pacienții care au fost supuși unor intervenții de chirurgie bariatrică. Acum numărul lor s-a înmulțit cu noile medicamente și numărul tot mai mare de persoane care suferă pierderi în greutate de 30 de kilograme sau mai mult într-un timp relativ scurt”, explică Mar Serrano Falcón, medic specialist în medicină estetică și care a tratat-o pe Nuria.

Fața Ozempic, așa cum este cunoscută de acești specialiști, a fost una dintre temele recurente la congresul Societății Spaniole de Medicină Estetică (SEME), organizat recent la Málaga. Serrano Falcón a prezentat în această întâlnire o lucrare intitulată Importanța schimbărilor morfologice faciale după pierderea în greutate, în care subliniază că scăderea notabilă în greutate “provoacă o pierdere accelerată a volumului în față, un fenomen cunoscut sub numele de față Ozempic, care se referă la pierderea pungilor de grăsime, aspectul de față goală, flasciditate și deshidratare”.

Această specialistă apără faptul că “imaginea are o putere terapeutică”. “A arăta bine te încurajează să continui să ai grijă de tine, să menții o greutate sănătoasă... Dacă pacientul vine și-ți spune: 'Am fața căzută, goală, lăsată...' este un semnal de alarmă. Sunt persoane care au obținut un progres important în sănătatea lor și, de asemenea, în stima de sine, aproape întotdeauna după mulți ani de încercări eșuate. Să se simtă bine cu ei înșiși este cea mai bună modalitate de a menține aceste rezultate”, adaugă ea.

Juan Antonio López Pitalúa, președintele Societății Spaniole de Medicină Estetică (SEME), susține că nu trebuie să ne grăbim să pierdem în greutate. “Aceste situații sunt mai puțin probabile cu scăderi treptate. Este mai bine să programăm pierderea într-un ritm moderat, de trei sau patru kilograme pe lună, decât să pierdem opt pentru a merge mai repede. Organismul, dar și imaginea pe care pacientul o percepe despre sine, are astfel mai mult timp să se adapteze la noua situație și se reduce, de asemenea, riscul efectului de rebound, recuperarea greutății pierdute”, explică el.

Antonio Valiente Rivas, tratat de cunoscuta “față Ozempic”, pozează în salonul său de înfrumusețare din Churriana de la Vega, Granada.

Fermín rodríguez

“Eu, de corp, mă vedeam mult mai bine. Am coborât de la mărimea 52 la 38, dar aveam o față de bolnav, stinsă. Iar oamenii îmi spuneau pe stradă: 'Hei, te simți bine?”. Nu era tipul de întrebare pe care o aștepta Antonio Valiente Rivas, frizer de 35 de ani din Churriana de la Vega (Granada), după ce a pierdut peste 30 de kilograme din cele 105 pe care ajunsese să le cântărească la o înălțime de 1,75 metri. “Până la urmă, te întrebi dacă a meritat, pentru că aspectul pielii este foarte important pentru a te simți bine. Bunicul meu spunea că dacă o piele strălucește înseamnă că are luciu, este bine îngrijită și avea dreptate”, subliniază el.

Andrea Ciudin, coordonatoarea Unității de Tratament Integral al Obezității de la Spitalul Vall d’Hebron (Barcelona), cunoaște bine problema. “Nu este ceva ce trebuie să ne spună pacienții, vezi asta când intră în cabinet. Dar nu li se întâmplă tuturor la fel și nici nu o trăiesc la fel”, spune ea.

Potrivit acestui specialist, există două motive care explică fenomenul, unul legat de anatomia feței și celălalt de rolul colagenului: “În maxilar, sub obraji, avem o acumulare de grăsime care se numește bila lui Bichat. Ea este cea care dă acea formă puțin rotunjită care este asociată cu un aspect bun. La unii pacienți, această grăsime se pierde foarte repede. În plus, procesele fiziologice care apar la slăbire modifică colagenul, care este proteina care dă elasticitate și un aspect sănătos pielii. Dacă se combină cele două lucruri, rezultatul este că unele persoane se văd cu fața trasă, pielea lăsată și un aspect mai rău pe față decât înainte de a începe tratamentul”.

Influența pierderii masive în greutate asupra percepției vârstei faciale este titlul unei cercetări efectuate în Brazilia care oferă unele dovezi ale problemei. Șapte chirurgi plasticieni au analizat fața a 65 de pacienți cu fotografii realizate cu un an diferență înainte și după ce au fost supuși unei intervenții de chirurgie bariatrică. Rezultatele arată că vârsta medie pe care specialiștii o atribuiau pacienților trecuse de la 40,8 ani la 43,7 ani. Adică, aproape trei ani mai mult, deși trecuse un maximum de 12 luni. Dacă se ține cont de faptul că această dată este o medie și că impactul diferă între persoane, concluzia este că schimbările la unii au fost notabile.

Pentru Ciudin, aceasta nu este o problemă minoră. “Ca medici, este important să ținem cont de obiectivele pacienților. Dacă stai cu ei și-i asculți, descoperi că vor să-și îmbunătățească sănătatea și calitatea vieții. Greutatea și rezultatele analizelor sunt o parte foarte relevantă din aceasta, dar la fel de important este ca ei să se vadă și să se simtă bine. O imagine proastă despre ei înșiși este un punct negativ în gestionarea obezității”, susține ea.

Tratamente private

Unul dintre cele mai frecvente tratamente pe care le pot primi acești pacienți este aplicarea de umpluturi cu acid hialuronic sau cu grăsime de la pacientul însuși obținută din alte părți ale corpului. “Ca stimulatoare de colagen, se utilizează acid polilactic sau hidroxiapatită de calciu. Și dispozitivele tehnologice de radiofrecvență și ultrasunete au câștigat teren pentru a ajuta acești pacienți”, spune Serrano Falcón. López Pitalúa evidențiază ca avantaj al acestor intervenții că, cu excepția transpoziției de grăsime, “sunt minim invazive și obțin rezultate bune cu un profil de siguranță foarte bun”.

Aceste tratamente sunt oferite în sistemul de sănătate privat, lucru care se explică în mare parte prin faptul că practic nu există dovezi științifice publicate despre beneficiile pe care le aduc pe termen lung, ceea ce face dificilă introducerea lor în sistemul public. Acesta acoperă doar unele intervenții de chirurgie postbariatrică, cum ar fi abdominoplastia, o intervenție care elimină excesul de piele și părți din grăsime din abdomenul pacienților cu pierderi mari în greutate.

“Eu cheltuiesc 400 de euro pe lună. Sunt bani și îmi imaginez că mulți oameni nu pot, dar în cazul meu și chiar acum, consider că este cel mai bine cheltuit”, afirmă Nuria Romero. La rândul său, Antonio Valiente glumește cu un alt paradox pe care l-a întâlnit după ce a apelat la aceste tratamente: “Oamenii îmi spun că sunt mai frumos, că arăt mai bine. Mă întreabă dacă am mai pus un pic de greutate”.